Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

40 defini╚Ťii pentru urinare

GEN├ŹTO-URIN├üR, -─é, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se refer─â la ansamblul de organe de reproducere ╚Öi urinare, care apar╚Ťine acestui ansamblu. ÔÇô Din fr. g├ęnito-urinaire.
URIN├ü, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinar─â. ÔÇô Din fr. uriner.
URIN├üR, -─é, urinari, -e, adj. Care apar╚Ťine organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are func╚Ťia de a forma, de a filtra, de a transporta ╚Öi de a evacua din organism urina. ÔÇô Din fr. urinaire.
URIN├üRE, urin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a urina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. urina.
GENITO-URIN├üR, -─é, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se refer─â la ansamblul de organe de reproducere ╚Öi urinare, care apar╚Ťine acestui ansamblu. ÔÇô Din fr. g├ęnito-urinaire.
URIN├ü, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinar─â. ÔÇô Din fr. uriner.
URIN├üR, -─é, urinari, -e, adj. Care apar╚Ťine organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are func╚Ťia de a forma, de a filtra, de a transporta ╚Öi de a evacua din organism urina. ÔÇô Din fr. urinaire.
URIN├üRE, urin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a urina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. urina.
URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.
URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care se referă la organele de secretare a urinii, care servește la filtrarea sau la evacuarea urinei; excretor. Căile urinare.
URIN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a urina.
gen├şto-urin├ír adj. m., pl. gen├şto-urin├íri; f. gen├şto-urin├ír─â, pl. gen├şto-urin├íre
uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză
urinár adj. m., pl. urinári; f. urináră, pl. urináre
urináre s. f., g.-d. art. urinắrii; pl. urinắri
gen├şto-urin├ír adj. Ôćĺ urinar
urin├í vb., ind. prez. 1 sg. urin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. urine├íz─â
urinár adj. m., pl. urinári; f. sg. urináră, pl. urináre
urináre s. f., g.-d. art. urinării; pl. urinări
GENITO-URINÁR adj. v. urogenital.
INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)
URINÁR s. v. ploscă.
URIN├üRE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) mic╚Ťiune, (pop.) pi╚Öare, pi╚Öat, pi╚Ö─âtur─â.
GENITO-URIN├üR, -─é adj. Care este ├«n leg─âtur─â cu organele genitale ╚Öi urinare; urogenital. [< fr. g├ęnito-urinaire].
URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].
URINÁR, -Ă adj. (Despre organe, vase etc.) Care secretă sau evacuează urina; excretor. [< fr. urinaire].
URIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a urina ╚Öi rezultatul ei; mic╚Ťiune. [< urina].
GENITO-URIN├üR, -─é adj. referitor la organele genitale ╚Öi urinare; urogenital. (< fr. g├ęnito-urinaire)
URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)
URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire)
A URIN├ü ~├ęz intranz. A elimina urin─â din vezica urinar─â; a se uda. /<fr. uriner
URIN├üR ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de secre╚Ťia ╚Öi evacuarea urinei din organism. /<fr. urinaire
urinà v. a scoate urina.
*urin├ęz v. intr. (lat. urinare ╚Öi -ar─ş). Eliminez urina. V. pi╚Ö.
INCONTINENȚĂ URINARĂ s. (MED.) enurezis.
URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)
URINAR s. plosc─â, (analogic) ra╚Ť─â. (~ ├«n care urineaz─â bolnavii imobiliza╚Ťi la pat.)
URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) mic╚Ťiune, (pop.) pi╚Öare, pi╚Öat, pi╚Ö─âtur─â.
A URINA a da caluÔÇÖ la ap─â, a-╚Öi da drumul pe el, a da m├óna cu primarul, a se duce s─â dea un telefon / s─â ude trandafirii, a duce anaconda la ap─â, a face pipi / treab─â mic─â, a l─âsa udul, a se mura, a se pi╚Öa, a se pi╚Öorci, a se pi╚Öuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se u╚Öura.

Urinare dex online | sinonim

Urinare definitie

Intrare: urina
urina conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: urinare
urinare substantiv feminin
Intrare: urinar
urinar adjectiv
Intrare: genito-urinar
genito-urinar adjectiv