GENÍTO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparține organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are funcția de a forma, de a filtra, de a transporta și de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire.

GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparține organelor de secretare a urinei, privitor la aceste organe; care are funcția de a forma, de a filtra, de a transporta și de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire.

URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care se referă la organele de secretare a urinii, care servește la filtrarea sau la evacuarea urinei; excretor. Căile urinare.

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

urinár adj. m., pl. urinári; f. urináră, pl. urináre

geníto-urinár adj. → urinar

urinár adj. m., pl. urinári; f. sg. urináră, pl. urináre

GENITO-URINÁR adj. v. urogenital.

INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.

URINÁR s. v. ploscă.

GENITO-URINÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu organele genitale și urinare; urogenital. [< fr. génito-urinaire].

URINÁR, -Ă adj. (Despre organe, vase etc.) Care secretă sau evacuează urina; excretor. [< fr. urinaire].

GENITO-URINÁR, -Ă adj. referitor la organele genitale și urinare; urogenital. (< fr. génito-urinaire)

URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire)

URINÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de secreția și evacuarea urinei din organism. /<fr. urinaire

INCONTINENȚĂ URINARĂ s. (MED.) enurezis.

URINAR s. ploscă, (analogic) rață. (~ în care urinează bolnavii imobilizați la pat.)