Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru urin─â

URIN├ü, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinar─â. ÔÇô Din fr. uriner.
UR├ŹN─é, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat ├«n vezica urinar─â ╚Öi eliminat din organism prin uretr─â. ÔÇô Din fr. urine, lat. urina.
URIN├ü, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinar─â. ÔÇô Din fr. uriner.
UR├ŹN─é, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat ├«n vezica urinar─â ╚Öi eliminat din organism prin uretru. ÔÇô Din fr. urine, lat. urina.
URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară.
UR├ŹN─é s. f. Lichid secretat de rinichi ╚Öi eliminat prin organele urinare.
uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză
ur├şn─â s. f., g.-d. art. ur├şnei; (cantit─â╚Ťi) pl. ur├şne
urin├í vb., ind. prez. 1 sg. urin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. urine├íz─â
ur├şn─â s. f., g.-d. art. ur├şnei; (cantit─â╚Ťi) pl. ur├şne
INCONTINENȚĂ URINÁRĂ s. (MED.) enurezis.
URINÁ vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)
UR├ŹN─é s. 1. (pop.) pi╚Öat, (fam.) pipi, (fam., ├«n limbajul copiilor) pipiloanc─â, pipiloi. 2. ud. (B─â╚Öica ~ei.)
URINÁ vb. I. intr. A elimina urina din vezica urinară. [Cf. fr. uriner, lat. urinare].
UR├ŹN─é s.f. Lichid secretat de rinichi ╚Öi colectat de vezic─â. [Cf. fr. urine, lat. urina].
URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner)
UR├ŹN─é s. f. lichid secretat de rinichi ╚Öi colectat de vezic─â. (< fr. urine, lat. urina)
A URIN├ü ~├ęz intranz. A elimina urin─â din vezica urinar─â; a se uda. /<fr. uriner
UR├ŹN─é f. Lichid secretat de rinichi, acumulat ├«n vezica urinar─â ╚Öi eliminat din organism prin uretr─â. /<fr. urine, lat. urina
urinà v. a scoate urina.
urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.
*ur├şn─â f., pl. ─ş ╚Öi e (lat. urina). Lichidu g─âlbu─ş care se formeaz─â ├«n mamifere, se adun─â ├«n be╚Öica udulu─ş ╚Öi se elimineaz─â. ÔÇô Pop. pi╚Öat.
*urin├ęz v. intr. (lat. urinare ╚Öi -ar─ş). Eliminez urina. V. pi╚Ö.
URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)
URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)
A URINA a da caluÔÇÖ la ap─â, a-╚Öi da drumul pe el, a da m├óna cu primarul, a se duce s─â dea un telefon / s─â ude trandafirii, a duce anaconda la ap─â, a face pipi / treab─â mic─â, a l─âsa udul, a se mura, a se pi╚Öa, a se pi╚Öorci, a se pi╚Öuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se u╚Öura.
URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.

Urin─â dex online | sinonim

Urin─â definitie

Intrare: urin─â
urin─â substantiv feminin
Intrare: urina
urina conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv