Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru uriciune

UR├éCI├ÜNE, ur├óciuni, s. f. 1. Fiin╚Ť─â cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare resping─âtoare; monstru, pocitanie, pocitur─â. 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Ur├ó╚Ťenie (1). [Var.: urici├║ne s. f.] ÔÇô Ur├« + suf. -ciune.
URICIÚNE s. f. v. urâciune.
UR├éCI├ÜNE, ur├óciuni, s. f. 1. Fiin╚Ť─â cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare resping─âtoare; monstru, pocitanie, pocitur─â. 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Ur├ó╚Ťenie (1). [Var.: urici├║ne s. f.] ÔÇô Ur├« + suf. -ciune.
URICIÚNE s. f. v. urâciune.
URĂCIÚNE s. f. v. urîciune.
URICIÚNE s. f. v. urîciune.
UR├ÄCI├ÜNE, ur├«ciuni, s. f. 1. Fiin╚Ť─â ur├«t─â (din punct de vedere fizic); monstru, pocitanie, pocitur─â. Ai ajuns... ur├«ciunea p─âm├«ntului. TEODORESCU, P. P. 108. (╚śi ├«n forma uriciune) C├«nd ve╚Ťi vedea uriciunea pustiirii st├«nd la locul unde nu se cade s─â steie, s─â ╚Öti╚Ťi c─â aproape este sf├«r╚Öitul. CREANG─é, A. 137. Vezi colo pe uriciunea f─âr─â suflet, f─âr─â cuget. EMINESCU, O. I 150. 2. (├Änvechit ╚Öi regional) Faptul de a ur├«, du╚Öm─ânie, dispre╚Ť; dezgust, aversiune. De ce, domnilor critici, at├«ta ur├«ciune? ALEXANDRESCU, M. 257. Unde e dragoste mult─â E ╚Öi ur├«ciune mult─â. PANN, P. V. II 133. A╚Öa s─â potole╚Öti... cea╚Ťa, ur├«ciunile, du╚Öm─âniile. P─éSCULESCU, L. P. 124. ÔÇô Variante: urici├║ne, ur─âciune (╚śEZ. I 250) s. f.
urâciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni
urâciúne s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni
URĂCIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.
UR├éCI├ÜNE s. 1. v. ur├ó╚Ťenie. 2. v. monstru.
URÂCIÚNE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Ur├óciune Ôëá frumuse╚Ťe
UR├éCI├ÜNE ~i f. Fiin╚Ť─â ur├ót─â, cu exterior resping─âtor; sm├órdoare. [G.-D. ur├óciunii] /a (se) ur├« + suf. ~ciune
ur├«ciune f. 1. ├«nsu╚Öirea celor ur├«╚Ťi, celor ur├«te; 2. fiin╚Ť─â ur├«t─â.
ur├íre f., pl. ─âr─ş. Ac╚Ťiunea de a ura. Felicitare. ÔÇô Vech─ş ur─âc─şune.
ur─âc─ş├║ne f. (d. urez sa┼ş lat. augur├ítio, -├│nis). Cod. Vor. Urare.
uric─ş├║ne f. (d. ur├«t). Defectu de a fi ur├«t (la fa╚Ť─â): uric─şunea lu─ş Voltaire. Defectu de a fi odios: uric─şunea une─ş fapte. Fiin╚Ť─â ur├«t─â: cine e uric─şunea asta? ÔÇô Rar ur├«c─şune (vest). V. c─şum─â, hol├ęr─â.
ur├«c─ş├║ne, V. uric─şune.
urăciune s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE.
ur├«ciune s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DU╚śM─éNIE. ├ÄNVR─éJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. UR─é. VRAJB─é. VR─éJM─é╚śIE. Z├ÄZANIE.
UR├ÄCIUNE s. 1. diformitate, hido╚Öenie, poceal─â, slu╚Ťenie, ur├«╚Ťenie, (rar) slu╚Ťie, (pop.) h├«zenie, (├«nv.) groz─âvie. (~ unui om.) 2. (concr.) h├«do╚Öenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitur─â, schimonositur─â, slu╚Ťenie, slu╚Ťitur─â, ur├«╚Ťenie, (pop.) h├«zenie, potc─â, strop╚Öitur─â, (reg.). znamenie, (Ban.) n─âhoad─â. (O ~ de om.)

Uriciune dex online | sinonim

Uriciune definitie

Intrare: urâciune
urâciune substantiv feminin
ur─âciune substantiv feminin
uriciune substantiv feminin