uricios definitie

14 definiții pentru uricios

URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. Care inspiră dezgust; scârbos, neplăcut; (despre oameni) ursuz, nesuferit, antipatic. [Var.: uriciós, -oásă adj.] – Urî + suf. -icios.
URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.
URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Antipatic, nesuferit, neplăcut. [Var.: uriciós, -oásă adj.] – Urî + suf. -icios.
URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.
URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urîcios.
URÎCIÓS, -OÁSĂ, urîcioși, -oase, adj. Antipatic, nesuferit, neplăcut; (despre persoane) ursuz, p. ext. supărăcios. Om mai urîcios ca Belciug nu se află sub soare. REBREANU, I. 108. Calificativele în versuri devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Gertruda... era tiranizată de bărbatul ei urîcios și rău. GHEREA, ST. CR. II 279. ◊ (Substantivat) Iar cînd abia se mai auzi glasul urîciosului, cizmarul se îndură de el. ȘEZ. IX 70. – Variantă: uriciós, -oásă (C. PETRESCU, Î. I 14, CREANGĂ, P. 146, EMINESCU, N. 149) adj.
urâciós adj. m., pl. urâcióși; f. urâcioásă, pl. urâcioáse
urâciós adj. m., pl. urâcióși; f. sg. urâcioásă, pl. urâcioáse
URÂCIÓS adj. v. ursuz.
Urâcios ≠ frumos
URÂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane și despre manifestările lor) Care trezește antipatie; nesuferit. /a (se) urî + suf. ~icios
urîcios a. odios, nesuferit. [Derivat din urît].
uricĭós, -oásă adj. (d. urît). Antipatic, nesuferit, odios: om, fapt uricĭos. Adv. S’a purtat uricĭos. – Rar urîcĭos (vest).
URÎCIOS adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.)

uricios dex

Intrare: urâcios
uricios adjectiv
urâcios adjectiv