Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru urgentat

URGENT├ü, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o ac╚Ťiune s─â se s─âv├ór╚Öeasc─â mai repede; a accelera, a gr─âbi. ÔÇô Din urgent.
URGENT├ü, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a gr─âbi mersul unei lucr─âri, al unei ac╚Ťiuni, rezolvarea unei probleme etc. ÔÇô Din urgent.
URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. (Cu privire la lucrări) A face să fie, să se întîmple, să se săvîrșească mai repede; a accelera, a grăbi. Cînd iarna bate la ușă, trebuie urgentate măsurile în vederea pregătirii întreprinderilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795.
urgentá (a ~) vb., ind. prez. 3 urgenteáză
urgent├í vb., ind. prez. 1 sg. urgent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. urgente├íz─â
URGENTÁ vb. v. accelera.
URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
A URGENT├ü ~├ęz tranz. (ac╚Ťiuni, procese) A face s─â aib─â loc sau s─â se produc─â mai repede; a gr─âbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
*urgent├ęz v. tr. (d. urgent). Rar. Gr─âbesc.
URGENTA vb. a accelera, a gr─âbi, a iu╚Ťi, a zori, (ast─âzi rar) a pripi. (A ~ ├«ncheierea unei opera╚Ťii.)

Urgentat dex online | sinonim

Urgentat definitie

Intrare: urgenta
urgenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: urgentat
urgentat participiu