Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru urgent

URG├ëNT, -─é, urgen╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesit─â o rezolvare imediat─â, care nu poate fi am├ónat; grabnic. ÔÖŽ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu prec─âdere pentru a ajunge mai repede. ÔÇô Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.
URG├ëNT, -─é, urgen╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesit─â o rezolvare imediat─â, care nu admite am├ónare; grabnic. ÔÖŽ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu prec─âdere pentru a sosi mai repede. ÔÇô Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.
URG├ëNT, -─é, urgen╚Ťi, -te, adj. Care necesit─â o rezolvare imediat─â; care nu sufer─â am├«nare; grabnic. ├Ämi spunea c─â treburi foarte urgente ├«l cheam─â la Bucure╚Öti. DUMITRIU, B. F. 39. Mi-a spus c─â se duce acolo s─â vad─â dac─â se execut─â o comand─â urgent─â. DEMETRIUS, C. 39. ÔŚŐ (Adverbial) Numaidec├«t dou─â telegrame... ├«l chemau la Bucure╚Öti urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ÔÖŽ (Despre telegrame) Care este expediat cu prec─âdere (├«n schimbul unei taxe speciale), pentru a sosi mai repede. ├Än c├«t timp ajunge la Foc╚Öani o telegram─â urgent─â oficial─â? POPA, V. 195.
urg├ęnt adj. m., pl. urg├ęn╚Ťi; f. urg├ęnt─â, pl. urg├ęnte
urg├ęnt adj. m., pl. urg├ęn╚Ťi; f. sg. urg├ęnt─â, pl. urg├ęnte
URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)
URG├ëNT, -─é adj. Care nu sufer─â ├«nt├órziere, grabnic, presant. ÔÖŽ (Despre telegrame) Care se expediaz─â cu prec─âdere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere ÔÇô a gr─âbi].
URG├ëNT, -─é adj. care nu sufer─â ├«nt├órziere, grabnic, presant. ÔŚŐ (despre telegrame) care se expediaz─â cu prec─âdere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)
urg├ęnt (-t─â), adj. ÔÇô Grabnic. It. urgente, fr. urgent. ÔÇô Der. urgen╚Ť─â, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a gr─âbi, a accelera).
URG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial Care necesit─â solu╚Ťionare imediat─â; f─âr─â t─âr─âg─ânare; grabnic. Chestiune ~t─â. A pleca ~. ÔŚŐ Telegram─â ~t─â telegram─â care ajunge la destina╚Ťie ├«n cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis
urgent a. grabnic, care nu suferă întârziere: afacere urgentă.
*urg├ęnt, -─â adj. (lat. ├║rgens, -├ęntis, d. urg├ęre, a gr─âbi). Grabnic: scrisoare urgent─â. Adv. A trimete urgent.
URGENT adj., adv. 1. adj. grabnic, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)

Urgent dex online | sinonim

Urgent definitie

Intrare: urgent
urgent adjectiv