URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétru s. n.] – Din fr. urètre.

URÉTRU s. n. v. uretră.

URÉTRĂ s. f. v. uretru.

URÉTRU, uretre, s. n. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétră s. f.] – Din fr. urètre.

URÉTRU, uretre, s. n. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în exterior.

urétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. urétrei; pl. urétre

urétră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. urétrei; pl. urétre

URÉTRĂ s. (ANAT.) canal urinar, cilindru urinar.

URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra].

URÉTRU s.n. v. uretră.

URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre)

URÉTRĂ ~e f. (la om și la mamifere) Canal membranos prin care se elimină urina din organism. [G.-D. uretrei] /<fr. uretre

*urétră f., pl. e (vgr. uréthra). Anat. Canalu urinar.