urechelniță definitie

17 definiții pentru urechelniță

URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă omnivoră de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, cu un clește mare la capătul abdomenului (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești cu glande veninoase (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.
URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.
URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă cu corpul de formă alungită, de culoare castanie, cu elitrele scurte, avînd la capătul abdomenului două prelungiri în formă de foarfece (Forficula auricularia). Urechelnița însă are obicei de a se băga și a se ascunde... prin oalele și ulcelele cu care se duce mîncare lucrătorilor în cîmp. MARIAN, INS. 486. 2. Miriapod cu capul mare, cu antenele lungi și cu ultima pereche de picioare mai lungi și îndreptate îndărăt (Lithobius forficatus ). 3. Cîrcăiac. II. (Bot.) Plantă erbacee cu frunze grase ovale terminate printr-un vîrf ascuțit și cu flori roșii sau roze așezate în partea superioară a tulpinii; crește pe stînci sau, uneori, cultivată (Sempervivum tectorum). Ce mare și stufoasă a crescut urechelnița. CARAGIALE, M. 101. ♦ Urechea-iepurelui. III. Linguriță lunguiață cu care se curăță cleiul din urechi. IV. (Rar) Bubă specifică care apare uneori la urechi. Romînii din Țara-Romînească însă, cînd are cineva urechelniță, adecă un fel de bube la urechi sau în dosul acestora, au datină... de a unge cu amestecătura aceasta urechelnița sau bubele de la urechi. MARIAN, INS. 486.
urechélniță s. f., g.-d. art. urechélniței; pl. urechélnițe
urechélniță s. f., g.-d. art. urechélniței; pl. urechélnițe
URECHÉLNIȚĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.
URECHÉLNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țâța-mielului, varză-de-stâncă.
URECHÉLNIȚĂ1 ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi și membrele anterioare în formă de clește. 2) Insectă nocturnă, de talie mică, brună, cu corpul subțire, având abdomenul terminat cu o parte cornoasă de forma unui clește. /ureche + suf. ~elniță
URECHÉLNIȚĂ2 ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice și flori roz sau roșii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elniță
urechelniță f. 1. insectă al cării abdomen se termină cu două cârlige în formă de clește (Forficula): din eroare se crede că intră în urechi; 2. plantă întrebuințată în contra arsurilor și cu sucul ei poporul vindecă durerea de urechi (Sempervivum tectorum).
urechélniță și -érniță f., pl. e (d. ureche, fiind-că poporu crede că intră pin urechĭ). Un insect lung de vre-o doĭ centimetri și cu doŭă antene (ca un foarfece) la coadă (forficula auriculária). O plantă umbeliferă numită și urechea ĭepureluĭ (bupleurum rotundifolium). O plantă care crește pe stîncile văroase și acoperișurĭ (sempervívum tectórum), cu care poporu tratează boalele de urechĭ.
urechelniță s. v. CÎRCĂIAC. PORTULACĂ. RUJĂ. SCOLOPENDRĂ. URECHEA-IEPURELUI.
URECHELNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Sempervivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țîța-mielului, varză-de-stîncă.
urechélniță s. f. (fam.) Persoană care trage cu urechea, securist ◊ „Nu mai poți să intri într-un restaurant de atâtea urechelnițe.
urechélniță, urechelnițe, s.f. – 1. (bot.) Plantă erbacee cu frunze ovale, cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit, cu flori roșii sau roz (Sempervivum montanum). Specifică etajului alpin (Munții Rodnei și Munții Maramureșului). 2. (zool.) Insectă de culoare castanie cu corpul alungit având două prelungiri sub formă de clește (Forficula auricularia). – Din ureche (< lat. oricla) + suf. -elniță (Scriban, DEX, MDA).
SEMPERVIVUM L., URECHELNIȚĂ, SEMPERVIVUM, fam. Crassulaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, cca 50 specii, vivace, verzi, groase sau semilemnoase. Frunze groase, cărnoase, sesile, alungit-eliptice, ovate, verzi cu nuanțe roșietice, vîrf ascuțit și peri verzi pe margine, dispuse imbricat în rozete cu diametrul pînă la 16 cm și 4 cm înălțime. Flori roșii-purpurii, galbene, foarte rar albe, campanulate sau stelate (pînă la 6-20 sepale, petale și ovare, stamine libere de 2 ori mai multe, petale libere sau concrescute numai la bază), așezate în inflorescență densă, bifurcată, cimă helicoidălă. Tulpină erectă, glandulos-păroasă, pornește din mijlocul rozetei de frunze. Imediat sub rozete, sub tulpină sau în axa frunzelor, are rădăcini din care apar rozete sferice compuse din frunze imbricate. Fructul, capsulă compusă, cu multe semințe foarte mici.
urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist).

urechelniță dex

Intrare: urechelniță
urechelniță substantiv feminin