urecheat definitie

2 intrări

14 definiții pentru urecheat

URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te, adj. Care are urechi mari. ♦ (Substantivat, m.) Denumire glumeață dată iepurelui și măgarului. – Din ureche.
URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a-l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche.
URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te, adj. Care are urechi mari. ♦ (Substantivat, m.) Denumire glumeață dată iepurelui și măgarului. – Din ureche.
URECHEÁ, urechez, vb. I. Tranz. A trage (pe cineva) de urechi (pentru a-i aplica o pedeapsă). Grozav îmi place să urechez pe cei obraznici. La TDRG.
URECHEÁT, -Ă, urecheați, -te, adj. Cu urechi mari. E lung, urecheat, buzat și practic. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. Se strînsese toți magararii din Ems și împregiurimi cu urecheații lor cursieri. NEGRUZZI, S. I 330. ♦ (Substantivat) Poreclă dată iepurelui și măgarului. S-ascundea urecheatul și nu-i plăcea să moară Ca să ne facă nouă biruința ușoară. ALEXANDRESCU, M. 329.
urecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 urechéază, 1 pl. urechém; conj. prez. 3 să urechéze; ger. urechínd; part. urecheát
urecheá vb., ind. prez. 1 sg. urechéz, 3 sg. și pl. urecheáză, 1 pl. urechém; conj. prez. 3 sg. și pl. urechéze; ger. urechínd; part. urecheát
URECHEÁT s. v. asin, iepure, măgar.
A URECHEÁ ~éz tranz. A pedepsi trăgând de urechi. /Din ureche
URECHEÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are urechi mari. /Din ureche
urechià v. fam. a trage de urechi.
urecheát, -ă adj. Cu urechile marĭ. S. m. Iron. Măgar. – În vest -chĭat. V. la trunchez.
urecheat s. v. ASIN. IEPURE. MĂGAR.

urecheat dex

Intrare: urechea
urechea conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: urecheat
urecheat adjectiv