Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru urdu

├ÜRDU s. n. Limb─â indo-european─â, din ramura indo-iranian─â, oficial─â ├«n Pakistan, r─âsp├óndit─â ╚Öi ├«n nord-vestul Indiei. [Acc. ╚Öi: urd├║] ÔÇô Din engl., fr. urdu.
URD├Ü s. n. Variant─â a limbii hindi cu dezvoltare separat─â; limb─â oficial─â ├«n Pakistan. [Acc. ╚Öi: ├║rdu] ÔÇô Din engl., fr. urdu.
├║rdu (limb─â) s. f.
URD├Ü s.n. (Lingv.) Varietate lingvistic─â a limbii neoindiene. [Acc. ╚Öi ├║rdu. / < engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban ÔÇô limba taberelor militare].
URDÚ/ÚRDU s. n. aspect literar, alături de hindi, al limbii hindustane, limbă oficială în Pakistan. (< engl., fr. urdu)
ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană vorbită de musulmanii din Pakistan (oficială alături de engleză) și India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o variantă a lb. hindi, cu dezvoltare separată, deosebindu-se în special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori.
URD├Ü s. n. (< engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban ÔÇô limba taberelor militare): varietate lingvistic─â a limbii neoindiene (v. indi├ín─â).

Urdu dex online | sinonim

Urdu definitie

Intrare: urdu
urdu 1 s.f. (numai) singular substantiv feminin invariabil
  • pronun╚Ťie: 'urdu, urd'u
Intrare: Lexeme LOC
glagole 2 g-d. -ii (numai) singular substantiv feminin
jure
  • pronun╚Ťie: ─şure
quale
  • pronun╚Ťie: cvale
ucu 2 s.n. substantiv neutru
urdu 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru
volens
nolens
glagore 2 g-d. -ei substantiv feminin (numai) singular
vip 2 pl. -uri substantiv neutru
chemin non-lexem substantiv neutru invariabil component al unui/unei
șes 3 adj. adjectiv
shimmy substantiv neutru
uniax 2 adj. adjectiv
  • silabisire: u-ni-ax
valorem
unigland 1 adj. adjectiv
vitae locu╚Ťiune substantival─â component al unui/unei
urdu 3 s.n. (numai) singular substantiv neutru
șpăltuit 2 part. participiu