Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru urdu

ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană, din ramura indo-iraniană, oficială în Pakistan, răspândită și în nord-vestul Indiei. [Acc. și: urdú] – Din engl., fr. urdu.
URDÚ s. n. Variantă a limbii hindi cu dezvoltare separată; limbă oficială în Pakistan. [Acc. și: úrdu] – Din engl., fr. urdu.
úrdu (limbă) s. f.
URDÚ s.n. (Lingv.) Varietate lingvistică a limbii neoindiene. [Acc. și úrdu. / < engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare].
URDÚ/ÚRDU s. n. aspect literar, alături de hindi, al limbii hindustane, limbă oficială în Pakistan. (< engl., fr. urdu)
ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană vorbită de musulmanii din Pakistan (oficială alături de engleză) și India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o variantă a lb. hindi, cu dezvoltare separată, deosebindu-se în special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori.
URDÚ s. n. (< engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare): varietate lingvistică a limbii neoindiene (v. indiánă).

urdu definitie

urdu dex

Intrare: urdu
urdu 1 s.f. (numai) singular substantiv feminin invariabil
  • pronunție: 'urdu, urd'u
Intrare: Lexeme LOC
glagole 2 g-d. -ii (numai) singular substantiv feminin
jure
  • pronunție: ĭure
quale
  • pronunție: cvale
ucu 2 s.n. substantiv neutru
urdu 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru
volens
nolens
glagore 2 g-d. -ei substantiv feminin (numai) singular
vip 2 pl. -uri substantiv neutru
chemin non-lexem substantiv neutru invariabil component al unui/unei
șes 3 adj. adjectiv
shimmy substantiv neutru
uniax 2 adj. adjectiv
  • silabisire: u-ni-ax
valorem
unigland 1 adj. adjectiv
vitae locuțiune substantivală component al unui/unei
urdu 3 s.n. (numai) singular substantiv neutru
șpăltuit 2 part. participiu