ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană, din ramura indo-iraniană, oficială în Pakistan, răspândită și în nord-vestul Indiei. [Acc. și: urdú] – Din engl., fr. urdu.

URDÚ s. n. Variantă a limbii hindi cu dezvoltare separată; limbă oficială în Pakistan. [Acc. și: úrdu] – Din engl., fr. urdu.

úrdu (limbă) s. f.

URDÚ s.n. (Lingv.) Varietate lingvistică a limbii neoindiene. [Acc. și úrdu. / < engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare].

URDÚ/ÚRDU s. n. aspect literar, alături de hindi, al limbii hindustane, limbă oficială în Pakistan. (< engl., fr. urdu)

ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană vorbită de musulmanii din Pakistan (oficială alături de engleză) și India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o variantă a lb. hindi, cu dezvoltare separată, deosebindu-se în special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori.

URDÚ s. n. (< engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare): varietate lingvistică a limbii neoindiene (v. indiánă).