Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru urdinare

URDIN├ü, urd├şn, vb. I. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face acela╚Öi drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. ╚Öi: urdinez] ÔÇô Lat. ordinare.
URDIN├üRE, urdin─âri, s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) Ac╚Ťiunea de a urdina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. urdina.
URDIN├ü, urd├şn, vb. I. Intranz. (├Änv. ╚Öi reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face acela╚Öi drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. ╚Öi: urdinez] ÔÇô Lat. ordinare.
URDIN├üRE, urdin─âri, s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) Ac╚Ťiunea de a urdina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. urdina.
URDIN├ü, urd├şn, vb. I. Intranz. (├Änvechit ╚Öi popular) 1. A merge des la cineva sau undeva (uneori f─âr─â rost). Poteceaua dup─â vale, F─âcut─â d-o fat─â mare, Urdin├«nd la vr─âjitoare, S─â-mi fac─â s─â m─â omoare. MAT. FOLK. 368. 2. A avea diaree. C├«nd urdin─â omul mult... S─â fiarb─â linte de ╚Öase ori. ╚śEZ. IX 126.
URDIN├üRE, urdin─âri, s. f. (├Änvechit ╚Öi popular) Ac╚Ťiunea de a urdina ╚Öi rezultatul ei; diaree. Lupul av├«nd urdinare... PANN, P. V. III 67. Cei p─âtima╚Öi de durerea colicilor ╚Öi a urdin─ârilor. PISCUPESCU, O. 226.
urdin├í (a ~) (├«nv., reg.) vb., ind. prez. 3 urd├şn─â
urdináre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinắrii; pl. urdinắri
urdin├í vb., ind. prez. 1 sg. urd├şn, 3 sg. ╚Öi pl. urd├şn─â
urdináre s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări
URDINÁ vb. (MED.) (reg.) a trepăda.
URDINÁRE s. v. diaree.
urdin├í (urdin, urdin├ít), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. ÔÇô 2. A avea diaree. ÔÇô Mr. urdin(are) ÔÇ×a porunci, a comandaÔÇŁ, megl. ordin(ari) ÔÇ×a ordonaÔÇŁ. Lat. ord─şn─üre (Pu╚Öcariu 1826; REW 6090). Leg─âtura cu sl. lijati ÔÇ×a topiÔÇŁ (Cihac, II, 440) nu este posibil─â. ÔÇô Der. urdinare, s. f. (diaree); urdini╚Ö, s. n. (deschiz─âtur─â, gur─â de stup). ├Än Mold.
A URDIN├ü urd├şn intranz. ├«nv. 1) A face acela╚Öi drum de nenum─ârate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /<lat. ordinare
urdin├íre, urdinß║»ri, s.f. (reg.) 1. ac╚Ťiune repetat─â. 2. diaree.
urdinà v. a avea urdinare. [Vechiu-rom. urdina, a umbla des (sens păstrat încă de urdiniș) = lat. ORDINARE, a pune în ordine].
urdinare f. diaree. [Lit. umblare deas─â (cf. treap─âd)].
*gastro-enter├şt─â f., pl. e. Med. Gastrit─â ╚Öi enterit─â (pop. urdinare).
├║rdin, a -├í v. intr. (lat. ├│rdino, -├íre, ÔÇ×a puneÔÇÖn ordine, ├«n r├«ndÔÇŁ, de unde ├«n╚Ť. de ÔÇ×a mergeÔÇÖn ordine, a curgeÔÇŁ). Vech─ş. M─â duc ╚Öi vin mere┼ş, trep─âd, m─â v├«ntur: Mult─â nevo─şe de Turc─ş ce urdina┼ş ├«n sus ╚Öi ├«n jos (Let. 3, 77). Nae urdina regulat aci fiind-c─â nu-l stingherea nimen─ş (─Čov. 36). M─â duc mereu la latrin─â, am treap─âd, am diare─şe.
urdin├íre f. Vest. Treap─âd, diare─şe.
URDINA vb. (MED.) (reg.) a trep─âda.
urdinare s. v. DIAREE.

Urdinare dex online | sinonim

Urdinare definitie

Intrare: urdina
urdina 1 1 -n conjugarea I grupa I verb intranzitiv
urdina 2 1 -nez conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: urdinare
urdinare substantiv feminin