urdari definitie

2 intrări

7 definiții pentru urdari

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.
URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.
URDÁR1, urdari, s. m. Cioban care face urda la stînă (v. baci); vînzător de urdă.
urdár1 (cioban) s. m., pl. urdári
urdár (cioban) s. m., pl. urdári
URDÁR2 ~i m. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar
URDARI, com. în jud. Gorj, pe dr. văii Jiului; 3.132 loc. (2008). Expl. de lignit. Biserică având dublu hram – Sf. Nicolae și Sf. Ion (1816, cu picturi din 1836), în satul U.

urdari dex

Intrare: urdar (cioban)
urdar 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: urdari
urdari