Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru urdari

URD├üR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la st├ón─â; v├ónz─âtor de urd─â. 2. S. n. Vas, ceaun, c─âldare ├«n care se fierbe sau ├«n care se p─âstreaz─â urda. 3. S. n. Unealt─â cu care se amestec─â zerul pus la fiert pentru a se ob╚Ťine urda (1). ÔÇô Urd─â + suf. -ar.
URD├üR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la st├ón─â; v├ónz─âtor de urd─â. 2. S. n. Vas, ceaun, c─âldare ├«n care se fierbe sau ├«n care se p─âstreaz─â urda. 3. S. n. Unealt─â cu care se amestec─â zerul pus la fiert pentru a se ob╚Ťine urda (1). ÔÇô Urd─â + suf. -ar.
URDÁR1, urdari, s. m. Cioban care face urda la stînă (v. baci); vînzător de urdă.
urdár1 (cioban) s. m., pl. urdári
urdár (cioban) s. m., pl. urdári
URDÁR2 ~i m. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar
URDARI, com. ├«n jud. Gorj, pe dr. v─âii Jiului; 3.132 loc. (2008). Expl. de lignit. Biseric─â av├ónd dublu hram ÔÇô Sf. Nicolae ╚Öi Sf. Ion (1816, cu picturi din 1836), ├«n satul U.

Urdari dex online | sinonim

Urdari definitie

Intrare: urdar (cioban)
urdar 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: urdari
urdari