urdar definitie

10 definiții pentru urdar

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.
URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.
URDÁR1, urdari, s. m. Cioban care face urda la stînă (v. baci); vînzător de urdă.
URDÁR2, urdare, s. n. 1. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 2. Unealtă cu care se mestecă zerul pus la fiert pentru a prepara urdă.
urdár1 (cioban) s. m., pl. urdári
urdár2 (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre
urdár (cioban) s. m., pl. urdári
urdár (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre
URDÁR2 ~i m. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar
URDÁR1 ~e n. 1) Vas în care se face sau se ține urda. 2) Unealtă care servește la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. /urdă + suf. ~ar

urdar dex

Intrare: urdar (cioban)
urdar 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: urdar (vas, unealtă)
urdar 2 s.n. substantiv neutru