URCIORÁȘ, urciorașe, s. n. Diminutiv al lui urcior1; urcioruș1. – Urcior1 + suf. -aș.

URCIORÁȘ, urciorașe, s. n. Diminutiv al lui urcior1; urcioruș1. – Urcior1 + suf. -aș.

ULCIORÁȘ s. n. v. urcioraș.

URCIORÁȘ, urciorașe, s. n. (Și în forma ulcioraș) Diminutiv al lui urcior1. Dă o fugă pînă la crîșmă și adă un ulcioraș de rachiu de cel bun. SADOVEANU, O. VIII 192. Vă pun urciorașul acesta cu vin dinainte, gustați oleacă din el. RETEGANUL, P. III 9. – Variantă: ulcioráș s. n.

urcioráș (-cio-) s. n., pl. urcioráșe

urcioráș s. n., pl. urcioráșe