urcător definitie

9 definiții pentru urcător

URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Rar, despre plante) Care se urcă; agățător. [Moara] pitorească o zărirăm de sub plante urcătoare. MACEDONSKI, O. I 74.
urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre
urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre
URCĂTÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.
URCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar (mai ales despre plante) Care se urcă; care crește în sus; agățător; suitor; cățărător; volubil. /a (se) urca + suf. ~ător
URCĂTOR adj. 1. agățător, cățărător, suitor. (Plantă ~.) 2. ascendent, suitor. (Ritm ~ al unor versuri.)
LYGODIUM Sw., FERIGĂ URCĂTOARE, fam. Schizaeaceae. Gen originar din America, China, Australia, Africa, regiuni tropicale și subtropicale, 39 specii, ferigi volubile, cca 4 m înălțime, cu rizom tîrîtor. Frunze compuse, penat și palmat-sectate, sporangii așezați în 2 rînduri.

urcător dex

Intrare: urcător
urcător adjectiv