Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru urbariu

URB├üRIU, urbarii, s. n. (├«n Evul Mediu, ├«n Transilvania) Registru oficial ├«n care erau trecute propriet─â╚Ťile funciare; carte funciar─â. ÔÇô Din germ. Urbarium.
URB├üRIU, urbarii, s. n. (├Änv.) Registru oficial ├«n care erau trecute propriet─â╚Ťile funciare; carte funciar─â. ÔÇô Din germ. Urbarium.
URB├üRIU, urbarii, s. n. (├Änvechit) Registru oficial ├«n care erau trecute propriet─â╚Ťile de p─âm├«nt individuale; carte funciar─â. (Cu grafie ├«nvechit─â) Ridic├«nd... ╚Ť─âranilor dreptul ce aveau ├«n virtutea tutulor urbarielor... aceast─â lege n-a f─âcut dec├«t a continua s─â favorizeze ap─âsarea cl─âca╚Öilor de c─âtre proprietari. KOG─éLNICEANU, S. A. 158.
urbáriu (înv.) [riu pron. riu] s. n., art. urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (-ri-i-)
urbáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (sil. ri-i-)
URBÁRIU s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară.
urbariu n. lege feudală care regula raporturile între proprietar și colon.
*urb├ír sa┼ş -├íri┼ş n., pl. i─ş, e (mlat. urbarium, cuv. uzitat ma─ş ales de German─ş). Trans. Cadastru.
urbariu s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIAR─é. CARTE FUNDUAR─é.

Urbariu dex online | sinonim

Urbariu definitie

Intrare: urbariu
urbariu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: urbar─şu