URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

URBANIZÁRE, urbanizări, s. f. Acțiunea de a (se) urbaniza și rezultatul ei. – V. urbaniza.

URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser.

URBANIZÁRE, urbanizări, s. f. Acțiunea de a (se) urbaniza și rezultatul ei. – V. urbaniza.

URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în aplicare principiile urbanistice, pentru a da unei localități aspect de oraș.

urbanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 urbanizeáză

urbanizáre s. f., g.-d. art. urbanizắrii; pl. urbanizắri

urbanizá vb., ind. prez. 1 sg. urbanizéz, 3 sg. și pl. urbanizeáză

urbanizáre s. f., g.-d. art. urbanizării; pl. urbanizări

URBANIZÁ vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) târgoveți.

URBANIZÁRE s. orășenizare, (rar) citadinizare. (~ unei populații.)

URBANIZÁ vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser].

URBANIZÁRE s.f. Acțiunea de a urbaniza și rezultatul ei; citadinizare. ♦ Concentrare a populației unei țări în orașe, creștere a numărului și dezvoltarea acestora; transformare a unor localități rurale în centre cu caracter urban. [< urbaniza].

URBANIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser)

A URBANIZÁ ~éz tranz. A face să se urbanizeze; a orășeniza. /<fr. urbaniser

A SE URBANIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre localități rurale) A căpăta trăsături urbane; a deveni oraș; a se orășeniza. 2) (despre persoane) A-și însuși modul de viață și de comportare al orășenilor; a deveni orășean; a se orășeniza. /<fr. urbaniser

URBANIZÁRE ~ări f. 1) v. A URBANIZA și A SE URBANIZA. 2) Proces istoric de creștere a orașelor și a rolului lor în dezvoltarea societății. /v. a (se) urbaniza

URBANIZA vb. a (se) orășeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveți.

URBANIZARE s. orășenizare, (rar) citadinizare. (~ unei populații.)