urbanitate definitie

12 definiții pentru urbanitate

URBANITÁTE s. f. (Rar) Comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.
URBANITÁTE s. f. (Rar) Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.
URBANITÁTE s. f. (Rar) Mod civilizat de a se comporta, purtare de om bine crescut; politețe, bună-cuviință. Ca să pronunțe d. Anghelache, care este un tip de urbanitate, astfel de cuvînt, desigur trebuie să fie scos din țîțîni. CARAGIALE, M. 237.
urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanitắții
urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanității
URBANITÁTE s. v. cuviință, decență, politețe, respect.
URBANITÁTE s.f. (Rar) Purtare, atitudine civilizată; politețe, bunăcuviință; urbanism (2). [Cf. fr. urbanité, lat. urbanitas].
URBANITÁTE s. f. comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism (2). (< fr. urbanité, lat. urbanitas)
URBANITÁTE f. Comportate civilizată. /<fr. urbanité, lat. urbanitas, ~atis
urbanitate f. politeță ce dă uzul lumii.
*urbanitáte f. (lat. urbánitas, -átis). Fig. Calitatea de a fi urban, politeță.
urbanitate s. v. CUVIINȚĂ. DECENȚĂ. POLITEȚE. RESPECT.

urbanitate dex

Intrare: urbanitate
urbanitate substantiv feminin (numai) singular