urbanistică definitie

17 definiții pentru urbanistică

URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știința proiectării și planificării lucrărilor de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.
URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.
URBANÍSTIC, -Ă, urbanistici, -e, adj. Referitor la urbanistică; edilitar. Principiile puse la baza planului general de reconstrucție a Moscovei au servit ca îndreptar tuturor lucrărilor urbanistice care s-au desfășurat și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/4.
URBANÍSTICĂ s. f. Știință, tehnică și artă care se ocupă cu studiul, proiectarea și planificarea lucrărilor de construire, cu sistematizarea și înfrumusețarea așezărilor omenești, cu organizarea măsurilor sociale, economice și sanitare necesare bunului mers al acestor așezări; urbanism. Arhitectul căruia i-a revenit cinstea de a făuri planul și de a supraveghea construcția mausoleului lui Lenin a avut de rezolvat probleme grele de arhitectură și urbanistică. STANCU, U.R.S.S. 36. Los Angeles nu cunoaște nici o regulă de urbanistică și edilitate. RALEA, O. 90.
urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. urbanístică, pl. urbanístice
urbanístică s. f., g.-d. art. urbanísticii
urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. sg. urbanístică, pl. urbanístice
urbanístică s. f., g.-d. art. urbanísticii
URBANÍSTIC adj. v. edilitar.
URBANÍSTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~.)
URBANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].
URBANÍSTICĂ s.f. Știința și arta care se ocupă cu construcția, amenajarea și estetica orașelor; urbanism (1). [Gen. -cii. / cf. it. urbanistica].
URBANÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). (< fr. urbanistique, it. urbanistico)
URBANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de urbanistică; propriu urbanisticii. /urban + suf. ~istic
URBANÍSTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul amenajării localităților orășenești existente, precum și cu proiectarea de noi orașe. /urban + suf. ~istic
URBANISTIC adj. edilitar. (Construcții ~.)
URBANISTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~.)

urbanistică dex

Intrare: urbanistic
urbanistic adjectiv
Intrare: urbanistică
urbanistică substantiv feminin