URÁNIC, -Ă, uranici, -ce, adj. (Livr.) Uranian. – Din fr. uranique.

URÁNIC, -Ă, uranici, -ce, adj. (Livr.) Uranian. – Din fr. uranique.

uránic adj. m., pl. uránici; f. sg., uránică, pl. uránice

URÁNIC, -Ă adj. 1. Uranian. 2. Acid uranic = acid derivat din uraniu. [< fr. uranique].

URÁNIC, -Ă adj. 1. uranian. 2. (despre radiații) emis de uraniu. ♦ acid ~ = acid derivat din uraniu. (< fr. uranique)

URÁNIC ~că (~ci, ~ce) v. URANIAN. /<fr. uranique

*uránic, -ă adj. (d. uraniŭ). Chim. De uraniŭ. Fiz. Raze uranice, raze emise de uraniŭ și de derivatele luĭ.