urale definitie

9 definiții pentru urale

URÁLE s. n. pl. Strigăte de entuziasm, de adeziune, de aprobare etc.; aclamație. – De la ura1.
URÁLE s. n. pl. Strigăte de entuziasm, de adeziune, de aprobare etc.; aclamație. – De la ura1.
ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, folosită și ca strigăt de luptă al armatelor la atac. De-aveți chef, tovarăși, bem. – Ura-n cer! Cu toții avem. COȘBUC, P. I 302. Ura, frați, într-o unire Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. ◊ (Substantivat, n., cu pl. urale) Urlă în adevăr tîrgul de urale și de lăutari. BRĂTESCU-VOINEȘTI,la CADE. Un ura!... izbucni din piepturile camarazilor. MIRONESCU, S. A. 109. Ușa se deschide și d. maior B... intră. Un ura îl primi și vorbele își luară iar cursul lor. RUSSO, O. 47.
!urále s. f. pl.
urále s. n. pl.
URÁLE s. pl. v. aclamații.
ÚRA1 I. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< rus. ura, fr. hourra)
URÁLE n. pl. Aclamații, ovații cu strigăte de „ura”. /Din ura
URALE s. pl. aclamații (pl.), osanale (pl.), ovații (pl.), (rar) vivat. (Mulțimea îl întîmpina cu ~.)

urale dex

Intrare: urale
urale substantiv neutru plural