urșinic definitie

11 definiții pentru urșinic

dușiníc sn vz urșinic[1] modificată
URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.
URȘINÍC, urșinice, s. n. (Înv.) Catifea. – Et. nec.
URȘINÍC s. n. (Învechit) Catifea. În urșinic și matasă îmbrăcate. BUDAI-DELEANU, Ț. 82.
urșiníc (înv.) s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce
urșiníc s. n., (feluri, bucăți) pl. urșiníce
URȘINÍC s. v. catifea, velur.
urșiníc (-ce), s. n. – Catifea. – Var. arsenic, orșinic, urșenic. Mgr. ὀλοσηριϰός „de mătase”, cf. it. oloserico (Tiktin). Mai puțin probabilă, der. din ngr. έξάμιτος „în șase fire” (Cihac, II, 441). Sec. XVI, înv.
urșinic n. catifea (arhaism). [Vechiu-rom. și orșinic = it. OLOSERICO].
urșiníc și (vechĭ) orșiníc n., pl. urĭ (it. olosérico, d. ngr. olosirikón, tot de matasă. Cp. și cu Urgandiș, la organtin). Satin: comănace de urșinic (satin) galben (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 2, 113) de cea maĭ bună matasă, de urșinic (Ĭorga, Negoț. 161). – Și urșeníc, arșiníc (Buc.) și urușníc (Hotin).
urșinic s. v. CATIFEA. VELUR.

urșinic dex

Intrare: urșinic
urșinic substantiv neutru
dușinic substantiv neutru