urâțire definitie

2 intrări

18 definiții pentru urâțire

URÂȚÍ, urățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
URÂȚÍRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți.
URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
URÂȚÍRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți.
URÎȚÍ, urîțesc, vb. IV. Refl. A deveni urît; a se diforma, a se sluți, a se poci. Ea are douăzeci, douăzeci și ceva de ani. S-a urîțit. PAS, Z. I 222.
URÎȚÍRE s. f. Acțiunea de a se urîți și rezultatul ei.
urâțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 să urâțeáscă
urâțíre s. f., g.-d. art. urâțírii; pl. urâțíri
urâțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă
urâțíre s. f., g.-d. art. urâțírii; pl. urâțíri
URÂȚÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
URÂȚÍRE s. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare. (~ a feței unei persoane.)
A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât
A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât
urîțì v. a se face urît.
urîțésc v. tr. (d. urît). Prefac în urît: bătrîneța te urîțește, timpu s’a urîțit.
URÎȚI vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
URÎȚIRE s. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare. (~ a feței unei persoane.)

urâțire dex

Intrare: urâți
urâți conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: urâțire
urâțire substantiv feminin