urâțenie definitie

11 definiții pentru urâțenie

URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie.
URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie.
URÎȚÉNIE, (2) urîțenii, s. f. 1. Însușirea de a fi urît, starea a ceea ce este urît. Orașul... își arăta, rușinat parcă, întreaga lui urîțenie. STANCU, D. 363. 2. Ființă urîtă; pocitanie, sluțenie. O urîțenie fără unghii, cu ochii astupați și cu două guri. C. PETRESCU, R. DR. 153.
urâțénie (-ni-e) s. f., art. urâțénia (-ni-a), g.-d. art. urâțéniei; (ființe, lucruri) pl. urâțénii, art. urâțéniile (-ni-i-)
urâțénie s. f. (sil. -ni-e), art. urâțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. urâțéniei; (ființe, lucruri) pl. urâțénii, art. urâțéniile (sil. -ni-i-)
URÂȚÉNIE s. 1. diformitate, hâdoșenie, poceală, sluțenie, urâciune, (rar) sluție, (pop.) hâzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. v. monstru.
Urâțenie ≠ frumusețe
URÂȚÉNIE ~i f. 1) Caracter urât; sluțenie. 2) Ființă sau lucru urât; sluțenie. [G.-D. urâțeniei] /urât + suf. ~enie
urîțénie f. Uricĭune. Fig. Femeĭe urîtă, cĭumă.
URÎȚENIE s. 1. diformitate, hidoșenie, poceală, sluțenie, urîciune, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, (pop.) hîzenie. potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (O ~ de om.)
URÎȚENIE. Subst. Urîțenie, urîciune (înv. și reg.), urîțire, hidoșenie, hîdoșenie, hîzenie (pop.), poceală, pocire, pocitură, sluție (rar), sluțenie, sluțire, schimonosire, diformitate, deformare, malformație (med.), desfigurare. Ființă urîtă, urîciune, urîțenie, hidoșenie, hîzenie (pop.), pocit, pocitură, pocitanie, slut, sluțenie, sluțitură, momîie (fig.), znamie (reg.), monstru, dihanie, matahală, namilă. Adj. Urît, urîțel (dim.), urît al dracului, urît de mama focului, hidos, hîd, pocit, slut, slutișor (dim., rar), sluțit, schimonosit, balcîz (reg.), bocciu (pop. și fam.), pogan (reg.), diform, deformat, desfigurat; dizgrațios, respingător, dezagreabil, monstruos; grotesc, caricatural. Vb. A (se) urîți, a se hîzi (pop.), a (se) poci, a (se) sluți, a (se) deforma, a desfigura. V. antipatie, aversiune, defect, deformare, statură.

urâțenie dex

Intrare: urâțenie
urâțenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e