6 definiții pentru urâțel
URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele,
adj. Diminutiv al lui urât (
I); cam urât. –
Urât +
suf. -el.
URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele,
adj. Diminutiv al lui urât (
I); cam urât. –
Urât +
suf. -el.
URÎȚÉL, -ÍCĂ, urîței, -le,
adj. Diminutiv al lui
urît; cam urît. O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.
urâțél adj. m.,
pl. urâțéi;
f. urâțícă,
pl. urâțéle
urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle urîțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam urît, destul de urît.
Urâțel dex online | sinonim
Urâțel definitie