Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru urâțel

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.
URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.
URÎȚÉL, -ÍCĂ, urîței, -le, adj. Diminutiv al lui urît; cam urît. O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.
urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. urâțícă, pl. urâțéle
urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle
urîțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam urît, destul de urît.

Urâțel dex online | sinonim

Urâțel definitie

Intrare: urâțel
urâțel adjectiv