untură definitie

2 intrări

13 definiții pentru untură

UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura.
UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ♦ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura.
UNTÚRĂ s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimilor animale și folosită în alimentație, în farmacie, în industrie etc. Și-a luat singur mălai din sac și untură. STANCU, D. 27. Untura de gîscă o întrebuințează romînii la mai multe morburi. MARIAN, O. II 379. Îl trage frumușel cu untură din opaieț pe la toate încheieturile. CREANGĂ, P. 76. Untură de cerb și untură de taur amestecate. ȘEZ. X 144. ◊ Untură de pește - ulei extras din ficatul unor pești din mările arctice, foarte bogat în vitamina D2 și A și întrebuințat în medicină. ♦ (Transilv.) Osînză (de porc).
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri
UNTÚRĂ s. v. muc.
untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt.
UNTÚRĂ ~i f. Grăsime animală (topită) folosită, în special, în alimentație. ~ de porc.~ de pește lichid uleios, cu gust și miros specific, obținut din ficatul unor specii de pești și folosit ca mijloc curativ și profilactic. [G.-D. unturii] /<lat. unctura
untură f. 1. grăsime: untură de gâscă, de pește, de râmător; 2. în special, grăsime de porc. [Lat. UNCTURA].
untúră f., pl. ĭ (lat. ŭnctura, sard. sp. pg. untura, pv. onchura, omtura). Grăsime (de porc, de gîscă, de pește) la bucătărie saŭ la farmacie (unsoare). La Cor. unsură.
unturésc, a -á, V. înt- 2.[1]
untu s. v. MUC.
unturá, unturez, vb. tranz. – A prăji în untură: „Turtele (...) le unturezi cu untură sau oloi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din untură (< lat. unctura) (MDA).

untură dex

Intrare: untură
untură substantiv feminin
Intrare: untura
untura verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv