UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

UNTÁR1, untari, s. m. Muncitor care lucrează în industria laptelui, la prepararea untului.

UNTÁR2, untare, s. n. Vas de lemn în care se bate untul. V. putinei.

untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári

untár2 (putinei) (reg.) s. n., pl. untáre

untár (persoană) s. m., pl. untári

untár (vas) s. n., pl. untáre

UNTÁR2 ~i m. rar Lucrător specializat în producerea untului. /unt + suf. ~ar

UNTÁR1 ~e n. rar Vas înalt și îngust, din doage cercuite, în care se bate smântâna, pentru a alege untul; budăi; putinei. /unt + suf. ~ar