uns definitie

32 definiții pentru uns

ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.
ÚNGE, ung, vb. III. Tranz. 1. A acoperi o suprafață sau un obiect cu un strat unsuros sau lipicios; a întinde un strat pe o suprafață, pe un obiect. (Refl.) Ne bălăceam în valuri, ieșeam la mal și ne ungeam cu nomol din cap pînă-n picioare. SADOVEANU, O. VII 323. Căruntul păr văpsindu-și, se unge cu pomadă. NEGRUZZI, S. II 244. ◊ Expr. A unge pe cineva la inimă (cu miere) = a face cuiva o mare plăcere, a da cuiva o mare satisfacție. Visam că erai lîngă mine... știi?... parcă mă ungeai cu miere la inimă. ALECSANDRI, T. 591. A-și unge gîtul sau (refl.) a se unge pe gît = a bea băuturi spirtoase. Tîrguiește el tot ce-i trebuie, se unge pe gît bine cu sîngele domnului și, cam clătinîndu-se... pornește spre casă. ȘEZ. IV 1. (Cu pronunțare regională) După ce Ivan își unsă puțin gîtul, plecă. ȘEZ. I 205. ♦ (Familiar, cu complementul «coastă», «spinare» etc.) A trage cuiva o bătaie bună. A rupt un par din gard și se puse să-i ungă costițele. ȘEZ. IX 70. ♦ A pune unsoare la angrenajele unei mașini, la balamalele unei uși etc.; a gresa, a lubrifia. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Ușa s-o ungi la țîțînă Și să vini mîndro-n grădină. HODOȘ, P. P. 164. ◊ Expr. (Familiar) A unge osia (sau a unge cuiva ochii) = a mitui. Au uns unora ochii cu cîteva zeci de pogoane de aci din Hagiu. SADOVEANU, M. C. 192. A fi uns cu toate unsorile = a cunoaște din experiență și bune și rele, a fi trecut prin multe. 2. (Cu privire la persoane, în practica creștină) A mirui; (în ceremonialul încoronării unui monarh sau a învestirii unui arhiereu) a consacra, a învesti. Bîrnovă îl lămurea ce se petrece în biserică, cum se închină vodă, cum e purtat prin altar... cum e binecuvîntat și uns. SADOVEANU, O. VII 72. De două ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sfîntul mir domnesc. DELAVRANCEA, O. II 90. ◊ Refl. pas. Spuneți țării... că voința mea e să se ungă Bogdan de cînd sînt în viață. DELAVRANCEA, A. 122. 3. A lipi, a tencui, a humui. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84. ♦ A mînji, a murdări. Unge toți păreții cu sînge. CREANGĂ, P. 25.
UNS, -Ă, unși, -se, adj. Acoperit cu un strat gras. Astăzi cîntăm... frumusețea vînjoasă a curelelor unse. DEȘLIU, G. 19. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. Țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. ♦ (Substantivat, m., învechit) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui dumnezeu pe pămînt.
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns
uns (înv.) s. m., pl. unși
únge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. uns
uns s. m., pl. unși
ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.
ÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, șperțui, vărui.
UNS s. v. ungere.
UNS adj. 1. v. gresat. 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. v. întins.
únge (-g, -ns), vb.1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl. ung, unș, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s. f. (acțiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf. unt, untură.
A ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecție). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori.~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puțin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ◊ ~ ochii a) a induce în eroare; a înșela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcția de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere
UNS únsă (unși, únse) 1) v. A UNGE. 2) și substantival înv. (despre persoane) Care este învestit în funcția de monarh sau demnitar bisericesc prin ceremonia ungerii cu mir. /v. a unge
unge v. 1. a freca cu uleiu sau cu o materie grasă; 2. a freca cu uleiu sfințit. 3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE].
uns m. cel ce a primit sfânta ungere, care a fost consacrat: unsul Domnului.
ung, uns, a únge v. tr. (lat. únguere și úngere, it. úngere și úgnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper cu uleĭ, grăsime, alifie, păcură ș. a.: s’a uns cu alifie, a uns osia ca să nu scîrțîĭe, a uns casa cu petrol și ĭ-a dat foc. Miruĭesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin aluz. la roată ca să nu scîrțîĭe). Mituĭesc (ca să nu facă gură): l-a uns c’un pol.
uns, -ă adj. și s. (d. ung. V. unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă.
UNGE vb. 1. (TEHN.) a gresa, a lubrifia. (A ~ piesele unei mașini.) 2. a întinde. (~ untul pe pîine.) 3. a (se) mînji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. a mirui, (înv.) a pomăzui. (L-au ~ episcop.) 6. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)
unge vb. v. LIPI. MITUI. SPOI. ȘPERȚUI. VĂRUI.
UNS adj. 1. (TEHN.) gresat. (Motor ~.) 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. întins. (Untul era ~ pe pîine.)
UNS s. întindere, ungere. (~ untului pe pîine.)
a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.
a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect.
a se unge pe gât expr. a bea
a unge (pe cineva) cu miere expr. v. unge
a unge bine (pe cineva) expr. a bate zdravăn (pe cineva)
a unge osia expr. v. unge
unge, ung v. t. a mitui, a da bacșiș

uns dex

Intrare: unge
unge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: uns (adj.)
uns 1 adj. adjectiv
Intrare: uns (s.m.)
uns 2 s.m. substantiv masculin