Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru univoc

UNIV├ôC, -─é, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau p─âstreaz─â acela╚Öi sens ├«n orice context. 2. (Mat.) Care se caracterizeaz─â prin faptul c─â unui element dintr-o prim─â mul╚Ťime ├«i corespunde un singur element din a doua mul╚Ťime. ÔÇô Din fr. univoque, lat. univocus.
UNIV├ôC, -─é, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau p─âstreaz─â acela╚Öi sens ├«n ├«ntrebuin╚Ť─âri diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizeaz─â prin faptul c─â unui element dintr-o prim─â mul╚Ťime ├«i corespunde un singur element din a doua mul╚Ťime. ÔÇô Din fr. univoque, lat. univocus.
UNIV├ôC, -─é, univoci, -e, adj. (Rar, despre cuvinte) Care are aceea╚Öi form─â cu altul, ├«n╚Ťelesul fiind ├«ns─â diferit; omonim.
univ├│c adj. m., pl. univ├│ci; f. univ├│c─â, pl. univ├│ce
univ├│c adj. m., pl. univ├│ci; f. sg. univ├│c─â, pl. univ├│ce
Univoc Ôëá echivoc
UNIV├ôC, -─é adj. 1. (Fil.) Care poate fi definit ├«ntr-un singur fel; care poate fi denumit ├«ntr-un singur fel sau cu un singur nume. ÔÖŽ (Despre cuvinte) Care p─âstreaz─â acela╚Öi sens sau aceea╚Öi valoare ├«n ├«ntrebuin╚Ť─âri diferite. ÔÖŽ Omonim. ÔŚŐ Rim─â univoc─â = rim─â care const─â din repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt. 2. (Mat.; despre elementele unei mul╚Ťimi; op. biunivoc) Care corespunde unui singur element din alt─â mul╚Ťime. [Cf. fr. univoque, lat. univocus < unus ÔÇô un, vox ÔÇô voce].
UNIV├ôC, adj. 1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau p─âstreaz─â acela╚Öi sens ├«n orice context. ÔÖŽ rim─â ~─â = rim─â care const─â din repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt. 2. (mat.; despre elementele unei mul╚Ťimi) care corespunde unui singur element din alt─â mul╚Ťime. (< fr. univoque, lat. univocus)
UNIV├ôC ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care p─âstreaz─â acela╚Öi sens ├«n contexte diferite; cu o singur─â interpretare semantic─â. 2) mat. (despre elementele unei mul╚Ťimi) Care corespunde unui singur element din alt─â mul╚Ťime. /<fr. univoque, lat. univocus
UNIV├ôC, -─é adj. (cf. fr. univoque, lat. univocus < unus ÔÇ×unÔÇŁ, vox ÔÇ×voceÔÇŁ): ├«n sintagma cuv├ónt univoc (v.).
UNI- ÔÇ×unic, singular, solitarÔÇŁ. ÔŚŐ L. unus ÔÇ×unuÔÇŁ > fr. uni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. uni-. Ôľí ~caul (v. -caul), adj., cu o singur─â tulpin─â; ~color (v. -color), adj., care are o singur─â culoare; ~corn (v. -corn), adj., 1. Care are un singur corn. 2. Care nu are dezvoltat dec├«t unul din cele dou─â coarne uterine; ~cuspid (v. -cuspid), adj., (despre din╚Ťi) cu un singur v├«rf; ~fer (v. -fer), adj., care ├«nflore╚Öte ╚Öi fructific─â o singur─â dat─â pe an; ~flor (v. -flor), adj., cu o singur─â floare; ~par (v. -par), adj., s. f. pl., 1. adj., Care a n─âscut un singur pui sau copil. 2. s. f. pl., adj., (Mamifere) care nasc un singur pui; ~petal (v. -petal), adj., cu o singur─â petal─â; ~silab (v. -silab), adj., monosilab*; ~valent (v. -valent), adj., (despre cromozomi) care, ├«n cursul meiozei, nu formeaz─â bivalen╚Ťi; ~valv (v. -valv), adj., cu cochilia format─â dintr-o singur─â valv─â; ~voc (v. -voc), adj., 1. (Despre cuvinte sau expresii) Care are un singur sens. 2. (Despre elementele unei mul╚Ťimi) Care corespunde unui singur element din alt─â mul╚Ťime; ~vor (v. -vor), adj., cu un singur fel de nutri╚Ťie.

Univoc dex online | sinonim

Univoc definitie

Intrare: univoc
univoc adjectiv