UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire.

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. ◊ Oraș (sau centru) universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din corpul didactic al unei universități. – Din fr. universitaire.

UNIVERSITÁR, -Ă, universitari, -e, adj. Care aparține universității, privitor la universitate. Profesor universitar. Cursuri universitare. ◊ Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care face parte din cadrele didactice ale învățămîntului superior.

!universitár adj. m., s. m., pl. universitári; adj. f., s. f. universitáră, pl. universitáre

universitár adj. m., pl. universitári; f. sg. universitáră, pl. universitáre

UNIVERSITÁR, -Ă adj. Care aparține universității, referitor la universitate; de (la) universitate. ♦ Oraș universitar = oraș în care se află o universitate. // s.m. și f. Profesor la universitate. [Cf. fr. universitaire].

UNIVERSITÁR, -Ă I. adj. care aparține universității, referitor la universitate. ♦ oraș (sau centru) ~ = oraș care are universitate. II. s. m. f. profesor la universitate. (< fr. universitaire)

UNIVERSITÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de universitate; propriu universității. Studii ~e. Lector ~. /<fr. universitaire

universitar a. și m. care ține de, care face parte din Universitate.

*universitár, -ă (d. universitate; fr. -itaire). Al universitățiĭ, de universitate: student universitar. S. m. Profesor (saŭ și student) universitar: un universitar.