unitate astronomică definitie

20 definiții pentru unitate astronomică

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ▭ Aria toată se împarte în unități de suprafață. GEOMETRIA P. 202. 2. (În opoziție cu pluralitate) Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. Unitatea obiectivă a lumii. 3. Coeziune, omogeneitate, solidaritate, unire; (concretizat) tot unitar, indivizibil. Forma și conținutul, suportul material și sensul sau funcțiunea oricărui element constitutiv al limbii, alcătuiesc o unitate indisolubilă. IORDAN, L. R. 144. Trebuie să-și păstreze vie cel puțin unitatea sufletească. REBREANU, R. I 83. Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern) după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Formație, grupare economică, administrativă, militară etc. care acționează după un plan comun. O unitate de tancuri poposea la marginea drumului. CAMILAR, N. I 23. A început prin a spune că pleacă peste două zile la unitate. C. PETRESCU, Î. II 85.
unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți
unitáte s. f., g.-d. art. unității; pl. unități
UNITÁTE s. 1. (MAT.) v. unime. 2. (MAT.) unitate statistică = individ. 3. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 4. v. omogenitate. 5. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 6. v. fraternitate. 7. v. identitate. 8. firmă, v. întreprindere. 9. v. instituție.
Unitate ≠ diversitate
Unitate ≠ pluritate
UNITÁTE s.f. 1. Numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decât zece. ♦ Cantitate care servește ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. Însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. ♦ Formație militară, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unité].
UNITÁTE s. f. 1. numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomică = unitate pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, distanța medie de la Soare la Pământ. ◊ numerele mai mari decât zero. ◊ cantitate ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. 5. formație militară, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc. 6. ~ furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unité, lat. unitas)
UNITÁTE ~ăți f. 1) Numărul și cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu până la nouă inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifră a unui compus. 4) Mărime luată ca etalon pentru măsurarea mărimilor de același fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectică. 6) Formație care intră în componența unui sistem superior și activează după un plan unic. ~ administrativă. ~ militară. [G.-D. unității] /<fr. unité, lat. unitas, ~atis
unitate f. 1. principiul numerelor; 2. cantitate luată arbitrar spre a servi de comparațiune unor cantități de aceeaș specie: gramul e unitatea de greutate; 3. calitatea celui ce este unul: unitatea lui Dumnezeu; 4. acord, armonie în totalitatea părților unei opere; 5. cele trei unități (unitatea de acțiune, de timp și de loc), regule ce prezida la compunerea unei opere dramatice și cari s’au observat cu rigoare absolută în tragedia clasică franceză.
*unitáte f. (lat. únitas, -átis). Unime, principiu orĭ-căruĭ număr: nu se adună decît unitățĭ de acelaș fel. Cantitate luată ca măsură comună p. toate cele de acelașĭ fel: unitate de lungime, de greutate, de capacitate (metru, gram, litru). În tactică, detașament după care se numără forța uneĭ armate (batalion, escadron, baterie, ĭar pe apă orĭ în aer batisment orĭ avion. Compania și regimentu îs unitățĭ administrative). Calitatea de a fi unu (în opoz. cu pluralitate): unitatea luĭ Dumnezeŭ. Acord, armonie, unire: unitate de opiniunĭ. Cele treĭ unitățĭ (acțiunea, timpu și locu), în literatura clasică franceză, regule dramatice după care o pĭesă trebuĭe să se desfășoare într’o singură acțiune principală, într’o singură zi și într’o singură casă orĭ cel puțin într’un singur oraș.
UNITATE s. 1. (MAT.) unime. 2. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 3. omogenitate. (~ unei echipe.) 4. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 5. frăție, înfrățire, solidaritate. (~ muncitorilor din întreaga lume.) 6. conformitate, identitate. (~ de opinii.) 7. întreprindere, (ieșit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.) 8. instituție, (înv.) așezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.)
unitáte-etalón s. f. Întreprindere cu rol de model ◊ „În agricultura de stat au fost stabilite unități-etalon atât în producția vegetală cât și în cea animală, care vor deveni model în întreaga activitate pentru toate unitățile agricole.” R.l. 2 IV 74 p. 5. ◊ „BIG Berceni, care se va deschide peste câteva zile, se va număra printre unitățile etalon ale Ministerului Comerțului Interior.” I.B. 11 II 75 p. 1. ◊ „Ca unitate etalon ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții de producție ca oricare alt complex zootehnic din țară.” Sc. 21 I 77 p. 1; v. și R.l. 28 XII 79 p. 5 (din unitate + etalon)
Bubnoff, unitate ∼, (engl.= Bubnoff, ~ unity) unitate standard pentru aprecierea ratei de acumulare a sedimentelor, egală cu 1mm/1 000 ani (sau 1 micron/an sau 1m/1ma). Termenul a fost propus de Fischer (1969).
unitate litostratigrafică, (engl.= litostratigraphic unit) strat sau grup de strate alcătuite dintr-un tip litologic sau dintr-o asociație de tipuri litologice, ce reflectă relativa constanță a condițiilor de sedimentare. U.l. au atât o dezvoltare verticală (cronologică), cât și laterală (spațială); Conform recomandărilor Comisiei Internaționale de Nomenclatură Stratigrafică; u.l. fundamentală este → formațiunea, având ca u.l. subordonate → membrul (member, engl.) și → stratul.
ORGANIZAȚIA UNITĂȚII AFRICANE (O.U.A.; în engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creată la Conferința din mai 1963 de către 32 națiuni africane (atunci independente), în scopul promovării unității și solidarității statelor africane, colaborării politice și economice a statelor membre, intensificarea și coordonarea eforturilor pentru îmbunătățirea standardului de viață în Africa, al apărării suveranității, integrității teritoriale și independenței statelor africane, desființării oricăror forme de colonialism pe continentul african, al promovării cooperării internaționale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu excepția Marocului, care a părăsit organizația în 1984 în semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferința Șefilor de stat și guvern (care se reunește anual într-o țară membră), Consiliul Miniștrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete și comisii specializate și Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat și în iul. 2002 a fost înlocuită de Uniunea Africană.
UNITÁTE s. f. (cf. fr. unité, lat. unitas, -atis): 1. coeziune, omogenitate, unire. Se folosește cu referire la locuțiuni, considerându-se o calitate a acestora: u. elementelor componente în cadrul locuțiunii este direct proporțională cu vechimea acesteia. 2. formație lingvistică caracteristică diverselor compartimente ale limbii sau unor discipline lingvistice. Se poate vorbi astfel de u. fonetice (formații lingvistice caracteristice foneticii și echivalente cu sunetele articulate), de u. fonologice (formații lingvistice caracteristice fonologiei și echivalente cu fonemele), de u. segmentale (alcătuite din segmente fonice: vocale, semivocale, și consoane), de u. suprasegmentale (nereprezentate prin segmente fonice, dar însoțitoare obligatorii ale silabelor, cuvintelor și enunțurilor: accentul și intonația), de u. lexicale (formații lingvistice caracteristice lexicului și echivalente cu cuvintele, expresiile și locuțiunile), de u. gramaticale – morfologice și sintactice – (formații lingvistice caracteristice gramaticii – morfologiei și sintaxei – și echivalente cu morfemele, și, respectiv, cu părțile de vorbire și de propoziție, cu propozițiile și cu frazele), de u. frazeologice (îmbinări de două sau mai multe cuvinte a căror coeziune poate fi mai strânsă sau mai laxă), de u. lexico-gramaticale (formații lingvistice lexicale și gramaticale, de natură semantică și morfologică, echivalente cu părțile de vorbire), de u. sintactice omogene (de aceeași natură sintactică, de același fel) și de u. sintactice eterogene (de natură sintactică diferită, în raport cu alte u.), de u. stilistice (formații lingvistice caracteristice stilisticii și echivalente cu figurile de stil și cu stilurile) etc.
unitate astronomică (UA), unitate de măsură pentru distanțele cerești, egală cu distanța mijlocie dintre centrul de masă al sistemului Pămînt-Lună și centrul Soarelui, adică cu semiaxa mare a orbitei Pămîntului; valoarea sa este 149,6 · 106 km. (Stănilă George) [Dicționar de astronomie și astronautică, Editura științifică și enciclopedică, București, 1977]

unitate astronomică dex