Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru unitar

UNIT├üR, -─é, unitari, -e, adj. Care formeaz─â un singur tot, un ├«ntreg; omogen. ÔÇô Din fr. unitaire.
UNIT├üR, -─é, unitari, -e, adj. Care formeaz─â un singur tot, un ├«ntreg; omogen. ÔÇô Din fr. unitaire.
UNIT├üR, -─é, unitari, -e, adj. Care formeaz─â un singur tot, este lipsit de diferen╚Ťieri sau de inconsecven╚Ťe; omogen. ├Än epoca constituirii na╚Ťiunilor ╚Öi a limbilor na╚Ťionale se accentueaz─â caracterul unitar al limbii literare, se formeaz─â limba literar─â unic─â. L. ROM. 1953, nr. 4, 53. U╚Öa colosal─â de stejar ╚Öi fier ├«mpletit, d─âruind aparent casei o ├«nf─â╚Ťi╚Öare unitar─â, de fapt o desp─âr╚Ťea. REBREANU, R. I 20. Alecsandri n-a avut o concep╚Ťie unitar─â asupra vie╚Ťii. IBR─éILEANU, SP. CR. 117.
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitáră, pl. unitáre
UNITÁR adj. 1. v. omogen. 2. v. inseparabil.
UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)
UNITÁR ~ă (~i, ~e) Care formează o unitate; care constituie un tot întreg. Partid ~. /<fr. unitaire
unitar a. care tinde la unitate, la centralizare ├«n politic─â. ÔĽĹ m. pl. sect─â ├«n Ardeal care nu crede ├«n sf├ónta Treime.
*unit├ír, -─â adj. (d. unitate; fr. unitaire). Relativ la unitate (la centralizare) ├«n politic─â sa┼ş ├«n religiune (neadmi╚Ť├«nd sf├«nta Treime, ci numa─ş un dumneze┼ş): doctrine unitare. S. m. ╚Öi f. Partizan al unit─â╚Ťi─ş ├«n politic─â sa┼ş ├«n religiune (socinian).
UNITAR adj. 1. omogen, (fig.) ├«nchegat, monolitic, sudat. (O echip─â~; un ansamblu~.) 2. indisolubil, inseparabil, nedesp─âr╚Ťit, neseparabil, organic. (Un tot ~.)
VECTOR UNITAR s. (MAT., FIZ.) versor.

Unitar dex online | sinonim

Unitar definitie

Intrare: unitar
unitar adjectiv