unitar definitie

12 definiții pentru unitar

UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, este lipsit de diferențieri sau de inconsecvențe; omogen. În epoca constituirii națiunilor și a limbilor naționale se accentuează caracterul unitar al limbii literare, se formează limba literară unică. L. ROM. 1953, nr. 4, 53. Ușa colosală de stejar și fier împletit, dăruind aparent casei o înfățișare unitară, de fapt o despărțea. REBREANU, R. I 20. Alecsandri n-a avut o concepție unitară asupra vieții. IBRĂILEANU, SP. CR. 117.
unitár adj. m., pl. unitári; f. unitáră, pl. unitáre
unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitáră, pl. unitáre
UNITÁR adj. 1. v. omogen. 2. v. inseparabil.
UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)
UNITÁR ~ă (~i, ~e) Care formează o unitate; care constituie un tot întreg. Partid ~. /<fr. unitaire
unitar a. care tinde la unitate, la centralizare în politică. ║ m. pl. sectă în Ardeal care nu crede în sfânta Treime.
*unitár, -ă adj. (d. unitate; fr. unitaire). Relativ la unitate (la centralizare) în politică saŭ în religiune (neadmițînd sfînta Treime, ci numaĭ un dumnezeŭ): doctrine unitare. S. m. și f. Partizan al unitățiĭ în politică saŭ în religiune (socinian).
UNITAR adj. 1. omogen, (fig.) închegat, monolitic, sudat. (O echipă~; un ansamblu~.) 2. indisolubil, inseparabil, nedespărțit, neseparabil, organic. (Un tot ~.)
VECTOR UNITAR s. (MAT., FIZ.) versor.

unitar dex

Intrare: unitar
unitar adjectiv