unisonanță definitie

9 definiții pentru unisonanță

UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie.
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
UNISONÁNȚĂ s. v. acord, armonie, consonanță.
UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)
UNISONÁNȚĂ ~e f. Armonie care rezultă din emiterea simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau instrumente. /< fr. unissonance
UNISONANȚĂ s. (MUZ.) acord, armonie, consonanță.

unisonanță dex

Intrare: unisonanță
unisonanță substantiv feminin