Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru unison

UNIS├ôN s. n. Executare de c─âtre un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÖŽ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. ÔÇô Din fr. unisson, lat. unisonus.
UNIS├ôN s. n. Executare de c─âtre un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÖŽ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. ÔÇô Din fr. unisson, lat. unisonus.
UNIS├ôN s. n. Efect produs de dou─â sau de mai multe instrumente sau voci care execut─â acela╚Öi sunet. ÔŚŐ Expr. A c├«nta (sau a se pune) la unison = a executa simultan la mai multe voci sau instrumente aceea╚Öi melodie; fig. a fi (sau a lucra) ├«n ├«n╚Ťelegere deplin─â cu cineva. Nu reu╚Öea s─â se pun─â la unison cu ceilal╚Ťi. BART, E. 200. ÔŚŐ Fig. (Adjectival) Bubuiri ce nu-nceteaz─â S├«nt un tunet unison. MACEDONSKI, O. I 201.
unis├│n s. n.
unis├│n s. n.
UNIS├ôN s.n. Efect ob╚Ťinut prin producerea simultan─â a unui sunet de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime de c─âtre dou─â sau mai multe voci sau mai multe voci ╚Öi instrumente. ÔÖŽ A c├ónta la unison = a executa simultan aceea╚Öi melodie pe mai multe voci sau la mai multe instrumente; (fig.) a fi (sau a lucra) ├«n deplin─â concordan╚Ť─â cu cineva. [< fr. unisson, cf. it. unisono < lat. unus ÔÇô unul, sonus ÔÇô sunet].
UNIS├ôN s. n. 1. executare simultan─â a acelora╚Öi sunete de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime de c─âtre dou─â sau mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplin─â concordan╚Ť─â de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus)
UNIS├ôN n. 1) Sunet unic produs de mai multe voci sau instrumente; ansamblu de sunete produse simultan de mai multe voci sau instrumente. 2) fig. Concordan╚Ť─â perfect─â; acord deplin. /<fr. unisson, lat. unisonus
unison n. 1. acord de voci sau de instrumente cari scot acela╚Ö ton; 2. fig. ac╚Ťiune simultan─â, acord intelectual sau moral: a se pune la unison cu cineva.
*unis├│n n., pl. ur─ş (fr. unisson, d. mlat. unisonus, d. unus, unu, ╚Öi sonus, sunet). Muz. Acord de voc─ş sa┼ş de sunet al instrumentelor: a c├«nta ├«n unison. Fig. Acord, ├«n╚Ťelegere: a lucra la unison.
unison, distan╚Ť─â intervalic─â zero sau, altfel spus, intervalul* de prim─â*, ob╚Ťinut prin suprapunerea a dou─â sunete cu ├«n─âl╚Ťimi (2) identice. U. este considerat a fi o consonan╚Ť─â* perfect─â, cre├ónd deseori sentimentul sonor al existen╚Ťei unui singur sunet (senza╚Ťia acustic─â cu at├ót mai pregnant─â cu c├ót sursele sonore ce emit cele dou─â sunete sunt mai apropiate din punct de vedere timbral*). U. joac─â un rol esen╚Ťial ├«n conturarea concep╚Ťiei muzicale de eterofonie*, pe baza lui realiz├óndu-se unul din cele dou─â momente fundamentale ale discursului eterofonic ÔÇô momentul suprapunerii, al coinciden╚Ťei celor dou─â sau mai multor planuri melodice. El poate s─â se constituie ├«ntr-un efect sonor remarcabil altern├óndu-se cu situa╚Ťii acordice dense. Pe un u. se poate crea o tensiune paroxistic─â ÔÇô ca urmare a a senza╚Ťiei de maxim─â acumulare ÔÇô sau invers, de suprem─â relaxare, limpezit─â prin consensul general al vocilor (2). Poate fi utilizat ├«n orchestra╚Ťie* (dublaje ale instr. la u.), armonie (III, 1, 2) sau polifonie* (sublimarea unor structuri verticale), eterofonie.

Unison dex online | sinonim

Unison definitie

Intrare: unison
unison substantiv neutru (numai) singular