Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru unipersonal

UNIPERSON├üL, -─é, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care se folose╚Öte sau se conjug─â numai la persoana a 3-a singular. ÔÇô Din fr. unipersonnel.
UNIPERSON├üL, -─é, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â sau se conjug─â numai la persoana a 3-a singular. ÔÇô Din fr. unipersonnel.
UNIPERSON├üL, -─é, unipersonali, -e, adj. 1. Care se face de c─âtre o singur─â persoan─â, care apar╚Ťine unei singure persoane. ├Änlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonal─â ├«nc─âtu╚Öeaz─â ini╚Ťiativa ╚Öi activitatea membrilor ╚Öi a organiza╚Ťiilor de partid. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2762. 2. (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care are numai persoana a treia (singular sau singular ╚Öi plural). Verbele unipersonale ╚Öi impersonale se conjug─â... numai la pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302.
unipersonál adj. m., pl. unipersonáli; f. unipersonálă, pl. unipersonále
unipersonál adj. m. personal
UNIPERSON├üL, -─é adj. 1. Care este f─âcut de c─âtre o singur─â persoan─â, care apar╚Ťine unei singure persoane. 2. (Despre verbe) Care se folose╚Öte numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel].
UNIPERSON├üL, -─é adj. 1. de c─âtre, pentru o singur─â persoan─â. 2. (despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) care se folose╚Öte numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel)
UNIPERSON├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care apar╚Ťine unei singure persoane; care se refer─â la o singur─â persoan─â. 2) (despre verbe) Care se conjug─â ╚Öi se folose╚Öte numai la persoana a treia singular. /<fr. unipersonnel
unipersonal a. Gram. se zice de verbele ├«ntrebuin╚Ťate numai la persoana III singular, ca trebue.
*unipersonál, -ă adj. (unu și personal; fr. unipersonnel). Gram. Impersonal.
UNIPERSONÁL, -Ă adj. (cf. fr. unipersonnel): în sintagma verb unipersonal (v.).

Unipersonal dex online | sinonim

Unipersonal definitie

Intrare: unipersonal
unipersonal adjectiv