11 definiții pentru unipersonal
UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e,
adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din
fr. unipersonnel. UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e,
adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din
fr. unipersonnel. UNIPERSONÁL, -Ă, unipersonali, -e,
adj. 1. Care se face de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. Înlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonală încătușează inițiativa și activitatea membrilor și a organizațiilor de partid. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2762.
2. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care are numai persoana a treia (singular sau singular și plural). Verbele unipersonale și impersonale se conjugă... numai la
pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302.
unipersonál adj. m.,
pl. unipersonáli;
f. unipersonálă,
pl. unipersonále
unipersonál adj. m. personal UNIPERSONÁL, -Ă adj.
1. Care este făcut de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane.
2. (Despre verbe) Care se folosește numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel].
UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel)
UNIPERSONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține unei singure persoane; care se referă la o singură persoană. 2) (despre verbe) Care se conjugă și se folosește numai la persoana a treia singular. /<fr. unipersonnel unipersonal a. Gram. se zice de verbele întrebuințate numai la persoana III singular, ca trebue.
*unipersonál, -ă adj. (unu și personal; fr. unipersonnel). Gram. Impersonal.
UNIPERSONÁL, -Ă adj. (cf. fr. unipersonnel): în sintagma verb unipersonal (v.). Unipersonal dex online | sinonim
Unipersonal definitie