Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru unionism

UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.
UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a realiza o unitate; curent, concepție avînd la bază această tendință.
unionísm (-ni-o) s. n.
unionísm s. n. (sil. -ni-o-)
UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme].
UNIONÍSM s. n. tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. (< fr. unionisme)
UNIONÍSM n. Curent social-politic, care are la bază tendința de grupare într-o uniune (politică, economică, culturală, religioasă etc.). [Sil. -ni-o-] /< fr. unionisme

unionism definitie

unionism dex

Intrare: unionism
unionism substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: u-ni-o-nism