UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.

UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.

UNIONÍSM s. n. Tendința de a se uni, de a realiza o unitate; curent, concepție avînd la bază această tendință.

unionísm (-ni-o) s. n.

unionísm s. n. (sil. -ni-o-)

UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme].

UNIONÍSM s. n. tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție având la bază această tendință. (< fr. unionisme)

UNIONÍSM n. Curent social-politic, care are la bază tendința de grupare într-o uniune (politică, economică, culturală, religioasă etc.). [Sil. -ni-o-] /< fr. unionisme