Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru unificator

UNIFICAT├ôR, -O├üRE, unificatori, -oare, adj. Care unific─â sau contribuie la unificare. ÔÇô Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.
UNIFICAT├ôR, -O├üRE, unificatori, -oare, adj. Care unific─â sau contribuie la unificare. ÔÇô Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.
UNIFICAT├ôR, -O├üRE, unificatori, -oare, adj. Care unific─â. Limba literar─â a unui popor, creat─â ├«nainte de formarea na╚Ťiunii corespunz─âtoare, ca limb─â comun─â, serve╚Öte ca factor unificator ├«n via╚Ťa poporului. L. ROM. 1953, nr. 2, 18.
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
Unificator Ôëá diversificator
UNIFICATÓR, -OÁRE adj. Care unifică. [Cf. it. unificatore, fr. unificateur].
UNIFICATÓR, -OÁRE sdj. care unifică. (< fr. unificateur)
UNIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care unifică sau contribuie la unificare; care face posibilă unificarea. /a unifica + suf. ~tor

Unificator dex online | sinonim

Unificator definitie

Intrare: unificator
unificator adjectiv