unificator definitie

9 definiții pentru unificator

UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică. Limba literară a unui popor, creată înainte de formarea națiunii corespunzătoare, ca limbă comună, servește ca factor unificator în viața poporului. L. ROM. 1953, nr. 2, 18.
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
Unificator ≠ diversificator
UNIFICATÓR, -OÁRE adj. Care unifică. [Cf. it. unificatore, fr. unificateur].
UNIFICATÓR, -OÁRE sdj. care unifică. (< fr. unificateur)
UNIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care unifică sau contribuie la unificare; care face posibilă unificarea. /a unifica + suf. ~tor

unificator dex

Intrare: unificator
unificator adjectiv