Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru unificare

UNIFIC├ü, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un ├«ntreg din mai multe p─âr╚Ťi; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde ├«ntr-un sistem unic; a face s─â fie unitar. A unifica ortografia. ÔÇô Din fr. unifier, it., lat. unificare.
UNIFIC├üRE, unific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a unifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. unifica.
UNIFIC├ü, un├şfic, vb. I. Tranz. 1. A face un ├«ntreg din mai multe p─âr╚Ťi; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde ├«ntr-un sistem unic; a face s─â fie unitar. A unifica ortografia. ÔÇô Din fr. unifier, it., lat. unificare.
UNIFIC├üRE, unific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a unifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. unifica.
UNIFIC├ü, un├şfic, vb. I. Tranz. 1. A str├«nge la un loc (prin raporturi trainice), a face un tot din mai multe elemente; a realiza o unitate, a uni. 2. A cuprinde ├«ntr-un sistem; a face s─â fie unitar (├«nl─âtur├«nd inconsecven╚Ťele). A unifica ortografia.
UNIFIC├üRE, unific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a unifica ╚Öi rezultatul ei. Cuv├«ntul de unificare nu-╚Öi poate avea locul ├«n cazul ce se discut─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 124.
unific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 un├şfic─â
unificáre s. f., g.-d. art. unificắrii; pl. unificắri
unific├í vb., ind. prez. 1 sg. un├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. un├şfic─â
unificáre s. f., g.-d. art. unificării; pl. unificări
UNIFIC├ü vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile ├«ntr-o singur─â ╚Ťar─â.)
UNIFICÁRE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
UNIFIC├ü vb. I. 1. tr. A face un ├«ntreg, un tot din mai multe unit─â╚Ťi sau p─âr╚Ťi; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. un├şfic, 3,6 -c─â. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus ÔÇô unu, facere ÔÇô a face].
UNIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) unifica ╚Öi rezultatul ei; ├«ntregire; unire. [< unifica].
UNIFIC├ü vb. I. tr. 1. a face un ├«ntreg, un tot din mai multe unit─â╚Ťi sau p─âr╚Ťi. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)
A UNIFIC├ü un├şfic tranz. 1) (obiecte r─âzle╚Ťe) A uni ├«ntr-un tot ├«ntreg; a face s─â fie unic. 2) A face s─â fie la fel; a aduce la acela╚Öi numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare
unific├á v, a face un tot din mai multe p─âr╚Ťi.
*un├şfic, a -├í v. tr. (mlat. uni-fico, -fic├íre, d. unus, unu, ╚Öi f├ícere, a face). Fac s─â fie la un fel, de un singur fel: a unifica ni╚Öte lef─ş.
UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile ├«ntr-o singur─â ╚Ťar─â.)
UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.)
UNIFIC├üRE s. f. (< unifica < it., lat. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus ÔÇ×unuÔÇŁ + facere ÔÇ×a faceÔÇŁ): 1. proces lingvistic care duce la apropierea dialectelor unei limbi p├ón─â la dispari╚Ťia lor ├«ntr-o limb─â comun─â, unic─â, format─â pe baza unuia dintre aceste dialecte. U. dialectelor este ├«nt├ólnit─â ├«n perioada sclavagist─â ╚Öi a form─ârii statelor na╚Ťionale centralizate (a na╚Ťiunilor ╚Öi a limbilor na╚Ťionale), ea accentu├óndu-se la maximum ├«n perioada contemporan─â. Un exemplu de u. dialectal─â ofer─â istoria limbii grece╚Öti: jocurile panelenice, comer╚Ťul, comunitatea de origine, ├«mprumuturile reciproce, pierderea autonomiei ╚Öi a suprema╚Ťiei cet─â╚Ťilor grece╚Öti prin cucerirea macedonean─â sunt factori care au favorizat contopirea dialectelor grece╚Öti (at├ót de numeroase ╚Öi de distincte) ├«ntr-o limb─â comun─â, pe baza fondului lexical principal ╚Öi a structurii gramaticale a dialectului atic, limb─â denumit─â koin├ę (v.), adoptat─â de to╚Ťi grecii ╚Öi ├«n circula╚Ťie p├ón─â ├«n epoca bizantin─â. 2. proces lingvistic care duce la apropierea a dou─â limbi diferite sau ├«nrudite p├ón─â la ├«ncruci╚Öarea lor. El presupune o perioad─â de bilingvism (v.), care poate dura sute de ani. Un exemplu ├«n acest sens ├«l ofer─â bilingvismul rom├óno-slav, soldat cu asimilarea vorbitorilor de limb─â slav─â din nordul ╚Öi estul Dun─ârii, cu o influen╚Ť─â slav─â ├«n limba rom├ón─â (mai ales ├«n vocabular), cu asimilarea unei p─âr╚Ťi a popula╚Ťiei rom├óne╚Öti din sudul Dun─ârii ╚Öi cu o influen╚Ť─â rom├ón─â ├«n limbile slave vecine. ├Än cazul bilingvismului bulgaro-slav s-a ajuns la ├«ncruci╚Öarea celor dou─â limbi, bulgarii p─âr─âsindu-╚Öi limba altaic─â ╚Öi adopt├ónd limba slav─â. Din ├«ncruci╚Öarea limbii latine cu limbile popoarelor autohtone cucerite a ie╚Öit ├«nving─âtoare limba latin─â, diversificat─â ulterior ├«n limbile romanice (neo-latine) cunoscute. Apropierea limbii latine de limba greac─â ├«n sudul Italiei s-a soldat ├«ns─â cu o influen╚Ť─â reciproc─â, cu un transfer reciproc de elemente lingvistice, nu cu o asimilare unilateral─â; la fel s-a ├«nt├ómplat ╚Öi ├«n cazul bilingvismului rom├óno-maghiar din Transilvania. Procesul de u. este opus procesului de diversificare (v.).

Unificare dex online | sinonim

Unificare definitie

Intrare: unifica
unifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: unificare
unificare substantiv feminin