UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel.

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel.

unidirecționál (-ți-o-) adj. m., pl. unidirecționáli; f. unidirecționálă, pl. unidirecționále

unidirecționál adj. m. direcțional

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care are loc, se propagă într-o singură direcție. ♦ (Despre aparate) Care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. [Cf. fr. unidirectionnel, it. unidirezionale].

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. care are loc, se propagă într-o singură direcție. ◊ (despre aparate) care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. ◊ (despre interjecții) care se combină, pe rând, cu un singur termen, în cadrul aceleiași propoziții. (< fr. unidirectionnel)

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. (cf. fr. unidirectionnel, it. unidirezionale): în sintagma distribuție unidirecțională (v.).