UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj., s. m. și f. (Rar) Greco-catolic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.

UNIÁT, -Ă, uniați, -te, adj. (Rar) Unit (3). [Pr.: -ni-at] – Din fr. uniate.

!uniát (rar) (-ni-at) adj. m., s. m., pl. uniáți; adj. f., s. f. uniátă, pl. uniáte

uniát adj. m. (sil. -ni-at), pl. uniáți; f. sg. uniátă, pl. uniáte

UNIÁT adj., s. v. greco-catolic, unit.

UNIÁT, -Ă s.m. și f. (Bis.) Membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserica catolică, păstrându-și o oarecare autonomie față de papă; unit. [Pron. -ni-at. / cf. it., fr. uniate < rus. uniiat].

UNIÁT, -Ă s. m. f. membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserca catolică. (< fr. uniate)

UNIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică. Cler ~. [Sil. -ni-at] /<fr. uniate

uniát, -ă adj. (rus. uniĭat, sîrb. uniat, bg. uniĭatin). Let. 1, 182. Unit (cu religiunea Romeĭ).

uniat adj., s. v. GRECO-CATOLIC. UNIT.