ungureni definitie

14 definiții pentru ungureni

UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.
UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Denumire dată populației (românești) din Transilvania, în special celei din vecinătatea fostelor provincii istorice Țara Românească și Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.
UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Maghiar; p. ext. romîn din Ardeal, transilvănean. Generalul cel mai falnic al dîrjilor ungureni, Hroiot, ros de-nverșunarea ce avea pe moldoveni... NEGRUZZI, S. I 115. Ungurene, ungurene, Samănă grîul devreme. ȘEZ. I 71. Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Mai ales în forma articulată) Numele unei hore țărănești. La romînii din toate părțile, de-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:... ungureanul, ungureasca. SEVASTOS, N. 282.
!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne
ungureán s. m., pl. unguréni
UNGUREÁN s. v. ardelean, transilvănean.
UNGUREÁN ~éni m. 1) pop. v. UNGUR. 2) înv. Persoană care făcea parte din populația de bază a Transilvaniei; din Transilvania. /ungur + suf. ~ean
ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături.
Ungureni pl. sat în jud. Romanați. Bătălie între Mateiu Basarab si Leon Vodă (1631).
ungureán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Ungur: multe capete-am sfărmat de Tătarĭ și de Liftenĭ și de falnicĭ Ungurenĭ (Al.). Munt. S. m. Cocoșoaĭcă.
2) ungurenésc v. tr. (d. Ungurean). Rar. Unguresc, prefac în Ungur: Român ungurenit.
ungurean s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN.
ungureancă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.
ungureán, -ă, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ♦ (onom.) Ungurean, Unguran, Ungurian, Ungureanu, nume de familie (278 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Ungur[falva] + suf. -ean.

ungureni dex

Intrare: ungurean (adj.)
ungurean 2 adj. adjectiv
Intrare: ungureni
ungureni
Intrare: Ungureni
Ungureni
Intrare: ungurean (s.m.)
ungurean 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin