Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru ungere

├ÜNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inim─â = a da, a crea cuiva o satisfac╚Ťie deosebit─â. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdrav─ân pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mit─â. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe g├ót = a bea. 2. Tranz. A ├«nvesti ├«n func╚Ťie un monarh sau un arhiereu. ÔÖŽ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a f─â╚Ťui, a v─ârui, a spoi. ÔÖŽ A murd─âri, a m├ónji. ÔÇô Lat. ungere.
├ÜNGERE, ungeri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) unge ╚Öi rezultatul ei. 2. Opera╚Ťie de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselin─â etc.) ├«ntre dou─â suprafe╚Ťe aflate ├«n contact ╚Öi ├«n mi╚Öcare relativ─â, pentru a asigura o pelicul─â continu─â de lubrifiant ├«ntre ele ╚Öi a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indic─â taina miruirii ╚Öi care se s─âv├ór╚Öe╚Öte imediat dup─â botez. ÔÇô V. unge.
├ÜNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inim─â = a da, a crea cuiva o satisfac╚Ťie deosebit─â. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdrav─ân pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mit─â. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe g├ót = a bea. 2. Tranz. A ├«nvesti ├«n func╚Ťie un monarh sau un arhiereu. ÔÖŽ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a f─â╚Ťui, a v─ârui, a spoi. ÔÖŽ A murd─âri, a m├ónji. ÔÇô Lat. ungere.
├ÜNGERE, ungeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) unge ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. unge.
├ÜNGE, ung, vb. III. Tranz. 1. A acoperi o suprafa╚Ť─â sau un obiect cu un strat unsuros sau lipicios; a ├«ntinde un strat pe o suprafa╚Ť─â, pe un obiect. (Refl.) Ne b─âl─âceam ├«n valuri, ie╚Öeam la mal ╚Öi ne ungeam cu nomol din cap p├«n─â-n picioare. SADOVEANU, O. VII 323. C─âruntul p─âr v─âpsindu-╚Öi, se unge cu pomad─â. NEGRUZZI, S. II 244. ÔŚŐ Expr. A unge pe cineva la inim─â (cu miere) = a face cuiva o mare pl─âcere, a da cuiva o mare satisfac╚Ťie. Visam c─â erai l├«ng─â mine... ╚Ötii?... parc─â m─â ungeai cu miere la inim─â. ALECSANDRI, T. 591. A-╚Öi unge g├«tul sau (refl.) a se unge pe g├«t = a bea b─âuturi spirtoase. T├«rguie╚Öte el tot ce-i trebuie, se unge pe g├«t bine cu s├«ngele domnului ╚Öi, cam cl─âtin├«ndu-se... porne╚Öte spre cas─â. ╚śEZ. IV 1. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Dup─â ce Ivan ├«╚Öi uns─â pu╚Ťin g├«tul, plec─â. ╚śEZ. I 205. ÔÖŽ (Familiar, cu complementul ┬źcoast─â┬╗, ┬źspinare┬╗ etc.) A trage cuiva o b─âtaie bun─â. A rupt un par din gard ╚Öi se puse s─â-i ung─â costi╚Ťele. ╚śEZ. IX 70. ÔÖŽ A pune unsoare la angrenajele unei ma╚Öini, la balamalele unei u╚Öi etc.; a gresa, a lubrifia. Mo╚Ö Nichifor decioc─âlase c─âru╚Ťa ╚Öi-o ungea. CREANG─é, P. 112. U╚Öa s-o ungi la ╚Ť├«╚Ť├«n─â ╚śi s─â vini m├«ndro-n gr─âdin─â. HODO╚ś, P. P. 164. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A unge osia (sau a unge cuiva ochii) = a mitui. Au uns unora ochii cu c├«teva zeci de pogoane de aci din Hagiu. SADOVEANU, M. C. 192. A fi uns cu toate unsorile = a cunoa╚Öte din experien╚Ť─â ╚Öi bune ╚Öi rele, a fi trecut prin multe. 2. (Cu privire la persoane, ├«n practica cre╚Ötin─â) A mirui; (├«n ceremonialul ├«ncoron─ârii unui monarh sau a ├«nvestirii unui arhiereu) a consacra, a ├«nvesti. B├«rnov─â ├«l l─âmurea ce se petrece ├«n biseric─â, cum se ├«nchin─â vod─â, cum e purtat prin altar... cum e binecuv├«ntat ╚Öi uns. SADOVEANU, O. VII 72. De dou─â ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sf├«ntul mir domnesc. DELAVRANCEA, O. II 90. ÔŚŐ Refl. pas. Spune╚Ťi ╚Ť─ârii... c─â voin╚Ťa mea e s─â se ung─â Bogdan de c├«nd s├«nt ├«n via╚Ť─â. DELAVRANCEA, A. 122. 3. A lipi, a tencui, a humui. Pe cuptiorul uns cu hum─â ╚Öi pe co╚Öcovii p─âre╚Ťi Zugr─âvit-au c-un c─ârbune copila╚Öul cel iste╚Ť. EMINESCU, O. I 84. ÔÖŽ A m├«nji, a murd─âri. Unge to╚Ťi p─âre╚Ťii cu s├«nge. CREANG─é, P. 25.
├ÜNGERE, ungeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a unge ╚Öi rezultatul ei; gresare, lubrifiere; miruire. ├Änd─âtineaz─â de a-╚Öi face ╚Öi sf├«nta tain─â a maslului sau ungerea din urm─â. MARIAN, ├Ä. 18.
├║nge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ung, 1 pl. ├║ngem, 2 pl. ├║nge╚Ťi, perf. s. 1 sg. uns├ęi, 1 pl. ├║nser─âm; ger. ungß║ąnd; part. uns
├║ngere s. f., g.-d. art. ├║ngerii; pl. ├║ngeri
├║nge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ung, 1 pl. ├║ngem, 2 pl. ├║nge╚Ťi, perf. s. 1 sg. uns├ęi, 1 pl. ├║nser─âm; part. uns
├║ngere s. f., g.-d. art. ├║ngerii; pl. ├║ngeri
ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.
├ÜNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, ╚Öper╚Ťui, v─ârui.
ÚNGERE s. 1. v. gresare. 2. întindere, uns. (~ untului pe pâine.) 3. v. miruire. 4. v. înscăunare.
├ÜNGERE s. v. lipire, mituial─â, mituire, ╚Öper╚Ťuial─â.
├║nge (-g, -ns), vb. ÔÇô 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. ÔÇô 2. A gresa. ÔÇô 3. A impregna, a m├«nji, a tencui. ÔÇô Mr. (a)ungu, (a)um╚Öu, (a)undzire, megl. ung, un╚Ö, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ┼şng─Ľre (Pu╚Öcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. ÔÇô Der. unsoare, s. f. (substan╚Ť─â gras─â; gr─âsime de porc; unguent); unsur─â, s. f. (ac╚Ťiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a ├«mbiba cu gr─âsime). Cf. unt, untur─â.
A ├ÜNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau v├óscos (├«n scopuri alimentare, igienice sau de protec╚Ťie). ~ p├óinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ÔŚŐ ~ (pe cineva) cu miere la inim─â a-i face cuiva o mare pl─âcere. ~ g├ótul a bea (pu╚Ťin). ~ osia a mitui. ~ cu var a v─ârui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face s─â fie murdar; a acoperi cu pete de gr─âsime; a murd─âri; a m├ónji; a p─âta. ÔŚŐ ~ ochii a) a induce ├«n eroare; a ├«n╚Öela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A ├«nvesti ├«n func╚Ťia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere
unge v. 1. a freca cu uleiu sau cu o materie gras─â; 2. a freca cu uleiu sfin╚Ťit. 3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE].
ungere f. 1. ac╚Ťiunea de a unge; 2. maslu; 3. fam. mituire.
ung, uns, a ├║nge v. tr. (lat. ├║nguere ╚Öi ├║ngere, it. ├║ngere ╚Öi ├║gnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper cu ule─ş, gr─âsime, alifie, p─âcur─â ╚Ö. a.: sÔÇÖa uns cu alifie, a uns osia ca s─â nu sc├«r╚Ť├«─şe, a uns casa cu petrol ╚Öi ─ş-a dat foc. Miru─şesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin aluz. la roat─â ca s─â nu sc├«r╚Ť├«─şe). Mitu─şesc (ca s─â nu fac─â gur─â): l-a uns cÔÇÖun pol.
├║ngere f. Ac╚Ťiunea de a unge. Unc╚Ťiune, maslu. Fig. Iron. Mituire.
UNGE vb. 1. (TEHN.) a gresa, a lubrifia. (A ~ piesele unei mașini.) 2. a întinde. (~ untul pe pîine.) 3. a (se) mînji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. a mirui, (înv.) a pomăzui. (L-au ~ episcop.) 6. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)
unge vb. v. LIPI. MITUI. SPOI. ╚śPER╚ÜUI. V─éRUI.
ungere s. v. LIPIRE. MITUIAL─é. MITUIRE. ╚śPER╚ÜUIAL─é.
UNGERE s. 1. (TEHN.) gresaj, gresare, lubrifiere. (~ pieselor unei mașini.) 2. întindere, uns. (~ untului pe pîine.) 3. miruire, miruit, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui episcop.) 4. înscăunare, întronare, învestire, proclamare. (După ~ domnitorului.)
a avea scurgere la ungere expr. a suferi de o boală imaginară, a fi bolnav închipuit
a se unge pe gât expr. a bea
a unge (pe cineva) cu miere expr. v. unge
a unge bine (pe cineva) expr. a bate zdrav─ân (pe cineva)
a unge osia expr. v. unge
unge, ung v. t. a mitui, a da bacșiș

Ungere dex online | sinonim

Ungere definitie

Intrare: unge
unge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: ungere
ungere substantiv feminin