ungător definitie

14 definiții pentru ungător

UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător.
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător.
UNGĂTÓR, ungătoare, s. n. Gresor.
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătór2 (dispozitiv) s. n., pl. ungătoáre
ungătór1 (persoană) s. m., pl. ungătóri
ungătoáre s. f., g.-d. art. ungătoárei; pl. ungătoáre
ungătór (dispozitiv) s. n., pl. ungătoáre
ungătór (persoană) s. m., pl. ungătóri
UNGĂTÓR s. v. gresor.
UNGĂTÓR1 ~oáre n. Dispozitiv pentru ungerea pieselor unui sistem tehnic; gresor. /a unge + suf. ~ător
UNGĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operațiile de ungere a pieselor unui mecanism; gresor. /a unge + suf. ~ător
UNGĂTOR s. (TEHN.) gresor. (~ automat.)
spălătór-ungătór aúto s. m. Persoană încadrată pentru a spăla și gresa mașinile ◊ „Banca Națională a Republicii Socialiste România [...] încadrează mecanic auto și spălător-ungător auto.R.l. 27 XII 77 p. 4 (din spălător + ungător auto)

ungător dex

Intrare: ungător (persoană)
ungător 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: ungător (dispozitiv)
ungător 2 s.n. substantiv neutru