UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă.

UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti.

UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă.

UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. – V. unelti.

UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune îndreptată împotriva cuiva. V. complota. Se repezi turbat în Țarigrad, unelti mii de tainice intrigi. ODOBESCU, la CADE. 2. (Învechit) A practica, a exercita. Ea plecă ochii și părea că roșește de meseria ce uneltea. BOLINTINEANU, O. 391. ♦ Fig. A născoci, a inventa. Sfătuiră împreună... Vreun meșteșug iarăși pentru vin a unelti. PANN, la TDRG.

UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; acțiune urzită în ascuns; intrigă, complot. Banul sprijină el însuși uneltirile urzite Împotriva mea și-a papei. DAVILA, V. V. 70. Din umbră mă țintește o neagră uneltire. MACEDONSKI, O. II 218. Vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împotriva lui! ALECSANDRI, T. 1349.

uneltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 să unelteáscă

uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri

uneltí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj. prez. 3 sg. și pl. unelteáscă

uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíri

UNELTÍ vb. v. complota.

UNELTÍ vb. v. afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, născoci, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni.

UNELTÍRE s. 1. v. complot. 2. v. intrigă.

A UNELTÍ ~ésc 1. tranz. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a întreprinde în taină; a coace; a urzi; a țese. 2. intranz. A pune la cale un complot; a conspira; a urzi; a conjura. /Din unealtă

uneltì v. a urzi ceva rău, a intriga. [Lit. a mânui uneltele].

uneltire f. 1. fapta de a unelti; 2. pl. manopere, intrigi spre a face să reușească un complot sau vr’un plan rău.

uneltésc v. intr. Urzesc, machinez: a unelti un complot, a unelti contra cuĭva. V. ticluĭesc.

unelti vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI.

UNELTI vb. a complota, a conjura, a conspira, (înv.) a intriga, a mașina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a țese, a urzi, (înv. fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.)

UNELTIRE s. 1. complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte împotriva suveranului.) 2. intrigă, mașinație, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.)