undulare definitie

2 intrări

31 definiții pentru undulare

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.
ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
UNDULÁRE s. f. v. ondulare.
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler.
ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; unduire; șerpuire. ♦ Încrețire a părului; buclare, ondulație. [Var.: (pop.) unduláre s. f.] – V. ondula.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
UNDULÁRE s. f. v. ondulare.
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undulá (HOGAȘ, H. 89) vb. I.
ONDULÁRE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Unduire, șerpuire. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. SADOVEANU, N. F. 81. 2. Buclare, încrețire a părului.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
ondulá (a ~) vb., ind. prez. 3 onduleáză
onduláre s. f., g.-d. art. ondulắrii; pl. ondulắri
ondulá vb., ind. prez. 1 sg. onduléz, 3 sg. și pl. onduleáză
onduláre s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări
ONDULÁ vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.)
ONDULÁRE s. 1. v. unduire. 2. buclare, cârlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)
ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].
ONDULÁRE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula].
UNDULÁ vb. I. v. ondula.
UNDULÁRE s.f. v. ondulare.
ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)
A ONDULÁ ~éz 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler
A SE ONDULÁ se ~eáză intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler
ondulà v. V. undulà.
undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).
*onduléz, V. undulez.
*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.
ONDULA vb. 1. a (se) învălura, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)
ONDULARE s. 1. învălurare, unduire. (~ suprafeței unei ape.) 2. buclare, cîrlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)
ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.

undulare dex

Intrare: ondula
undula verb grupa I conjugarea a II-a
ondula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ondulare
ondulare substantiv feminin
undulare substantiv feminin