Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru unduit

UNDO├Ź vb. IV v. undui.
UNDOIÁ vb. I v. undui.
UNDU├Ź, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafa╚Ťa apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga ├«n form─â de unde. ÔÖŽ P. gener. A se mi╚Öca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoi├í vb. I, undo├ş vb. IV] ÔÇô Und─â + suf. -ui (dup─â fr. ondoyer).
UNDU├ŹT, -─é, undui╚Ťi, -te, adj. (Rar) Unduios. ÔÇô V. undui.
UNDO├Ź vb. IV v. undui.
UNDOIÁ vb. I v. undui.
UNDU├Ź, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafa╚Ťa apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga ├«n form─â de unde. ÔÖŽ P. gener. A se mi╚Öca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoi├í vb. I. undo├ş vb. IV] ÔÇô Undi + suf. -ui; (dup─â fr. ondoyer).
UNDU├ŹT, -─é, undui╚Ťi, -te, adj. (Rar) Unduios. ÔÇô V. undui.
UNDO├Ź vb. IV v. undui.
UNDOIÉT, -Ă adj. v. unduit.
UNDU├Ź, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafa╚Ťa apelor) A face unde; (despre ape curg─âtoare) a curge cu cotituri, ╚Öerpuit. Cum unduie╚Öte Volga. TULBURE, V. R. 36. ÔŚŐ (Prin analogie) Lanurile de gr├«u argintii unduiau bl├«nd ╚Öi fo╚Öneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ╚Ö-o mi╚Öcare a mijlocului, care f─âcea s─â-i unduiasc├ó... rochia ca b─âtut─â de v├«nt. SADOVEANU, P. S. 163. P─âpuri╚Öul c├«nta, unduia ├«n b─âtaia v├«ntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri ╚Öi pe spate, p─ârul negru se unduia ├«ntr-o rev─ârsare u╚Öoar─â. MIHALE, O. 501. ÔÇô Variant─â: undo├ş (EMINESCU, N. 48) vb. IV.
UNDU├ŹT, -─é, undui╚Ťi, -te, adj. Care are (sau d─â iluzia c─â are) valuri; unduios. ├Ämprejur era c├«mpia unduit─â, cu cline prelungi, v─ârgate de ar─âturi ╚Öi miri╚Öti. DUMITRIU, N. 223. Am ajuns, ╚Öopti Mielu╚Ť, ar─ât├«ndu-i prin cea╚Ť─â platoul unduit. id. V. L. 86. ÔÖŽ (Despre sunete) Modulat, ml─âdios. Hagi Curti reia, cu o voce unduit─â, mult prelungit─â. CAMIL PETRESCU, O. II 256. ÔÇô Variant─â: undoi├ęt, -─â (EMINESCU, N. 64) adj.
undu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. undui├ęsc, imperf. 3 sg. undui├í; conj. prez. 3 s─â undui├ísc─â
undu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. undui├ęsc, imperf. 3 sg. undui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. undui├ísc─â
UNDU├Ź vb. 1. a (se) ├«nv─âlura, a (se) ondula. (V├óntul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) ├«ncre╚Ťi, a tremura, (glume╚Ť) a (se) zb├órli. (Suprafa╚Ťa apei se ~ de v├ónt.) 3. (fig.) a r├óura. (P─ârul ├«i ~.)
UNDU├ŹT adj. v. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.
A UNDU├Ź ~i├ę╚Öte 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mi╚Öca ca valurile unei ape sub adierea v├óntului; a ondula. 2. tranz. A face s─â se unduiasc─â. /und─â + suf. ~ui
A SE UNDU├Ź se ~i├ę╚Öte intranz. rar A avea valuri; a c─âp─âta form─â de unde; a se ondula. /und─â + suf. ~ui
ondo├Č v. a undula: negrele-i bucle ondoaieÔÇÖn zefire EM. (= fr. ondoyer).
undu├Č v. a se ridica ca undele m─ârii: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).
*undo─ş├ęz, V. undulez.
*undul├ęz v. intr. (lat. ├║ndulo, -├íre, dup─â undulatus, undulat). T─âl─âzu─şesc, m─â mi╚Öc (m─â leg─ân) ca valurile mar─ş: lanu de gr├«┼ş unduleaz─â la suflarea v├«ntulu─ş. ÔÇô Falsifica╚Ťiun─ş c─ârtur─âre╚Öt─ş: a ondo─şa, a undu─şa ╚Öi a undui (dup─â fr. ondover): rochia-─ş ├«ncre╚Ťit─â fo╚Önea, undu─şa ╚Öi f├«lf├«─şa pin od─â─ş (Sadov. VR. 1911, 1, 15), gr├«┼ş undu─şat de abureala v├«ntulu─ş (Chir. CL. 1910, 315). V. v─âlu─şesc 2.
UNDUI vb. 1. a (se) ├«nv─âlura, a (se) ondula. (V├«ntul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) ├«ncre╚Ťi, a tremura, (glume╚Ť) a (se) zb├«rli. (Suprafa╚Ťa apei se ~ de v├«nt.) 3. (fig.) a r├«ura. (P─ârul ├«i ~.)
unduit adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS.

Unduit dex online | sinonim

Unduit definitie

Intrare: undui
undoia conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
undoi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
undui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: unduit
unduit adjectiv
undoiet adjectiv