UNDUÍ, unduiesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre suprafața apelor; la
pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦
P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [
Var.:
undoiá vb. I,
undoí vb. IV] –
Undă +
suf. -ui (după
fr. ondoyer).
UNDUÍRE, unduiri,
s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau,
p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦
Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. –
V. undui. UNDUÍ, unduiesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre suprafața apelor; la
pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦
P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [
Var.:
undoiá vb. I.
undoí vb. IV] –
Undi +
suf. -ui; (după
fr. ondoyer).
UNDUÍRE, unduiri,
s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau,
p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦
Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. –
V. undui. UNDOIÁRE s. f. v. unduire. UNDOÍRE s. f. v. unduire. UNDUÍ, unduiesc,
vb. IV.
Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiascâ... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (
Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă:
undoí (EMINESCU, N. 48)
vb. IV.
UNDUIÉRE s. f. v. unduire. UNDUÍRE, unduiri,
s. f. Acțiunea de
a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊
Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante:
undoiáre (EMINESCU, O. I 141),
undoíre (SADOVEANU, P. S. 207),
unduiére (C. PETRESCU, Î. II 96)
s. f. unduí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. unduiésc,
imperf. 3
sg. unduiá;
conj. prez. 3 să unduiáscă
unduíre s. f.,
g.-d. art. unduírii;
pl. unduíri
unduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. unduiáscă unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri UNDUÍ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vântul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbârli. (Suprafața apei se ~ de vânt.) 3. (fig.) a râura. (Părul îi ~.) UNDUÍRE s. învălurare, ondulare. (~ suprafeței unei ape.) A UNDUÍ ~iéște 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui A SE UNDUÍ se ~iéște intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).
undoiare f. mișcare de undulațiune: fig. undoiarea unei iniști EM.
unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).
*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ:
a ondoĭa, a unduĭa și
a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V.
văluĭesc 2. UNDUI vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vîntul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbîrli. (Suprafața apei se ~ de vînt.) 3. (fig.) a rîura. (Părul îi ~.) UNDUIRE s. învălurare, ondulare. (~ suprafeței unei ape.)