Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru unchi

UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus.
UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus.
ÚNCHI, unchi, s. m. 1. (Adesea urmat de un pronume posesiv sau de un nume patronimic) Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și ai surorilor sale (sau ai soției sale) sau (mai rar) ai verilor și verișoarelor sale (sau ale soției sale); termen cu care se adresează nepoții acestui bărbat; (Mold.) moș (II 2 ), unchiaș (2). Alexei face cunoștință cu bunicul... apoi cu unchii și mătușile. SADOVEANU, E. 259. O dată cu noi așteaptă și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48. Unchiul se mîndrea cu nepoțica și o lua pretutindeni cu el. BART, E. 39. E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă. EMINESCU, O. I 155. ◊ (Familiar, cu posesivul legat de substantiv) Dar această ocupație predilectă lui Constantin nu putea să ție mult și, după capul lui unchi-său, n-avea nici un folos. GALACTION, O. I 115. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tînără se adresează unui bărbat mai în vîrstă. V. bade, nene.
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
UNCHI s. (reg.) unchiaș, tată bătrân, tată moș, (prin Ban. și Transilv.) mătușoi, (Mold.) moș, (Olt., Ban. și Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)
únchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn).
UNCHI ~ m. 1) (folosit și ca termen de adresare) Frate sau văr al unuia dintre părinți, în raport cu copiii acestora; moș. 2) pop. (folosit și ca termen respectuos) Bărbat în vârstă. /<lat. avunculus
unchiu m. fratele tatei sau al mamei. [Lat. AVUNCULUS].
unchĭ m., pl. tot așa (lat. avúnculus, unchĭ după mamă, dim d. avus, bunic; pv. vcat. avonche, fr. oncle. Cp. cu trunchĭ). Vest. Fratele tatiĭ saŭ al mamiĭ.
UNCHI s. (reg.) unchiaș, tată bătrîn, tată moș, (prin Ban. și Transilv.) mătușoi, (Mold.) moș, (Olt., Ban. și Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)
Unchiu’ Milu expr. (iron., înv.) milițian.
Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist).

unchi definitie

unchi dex

Intrare: unchi
unchi substantiv masculin admite vocativul