umplut definitie

43 definiții pentru umplut

Î́MPLE vb. III v. umple.
ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până la refuz); p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. ◊ Expr. A-și umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți. (Refl. pas.) S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum. 2. Tranz. Fig. A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație). Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat). 4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spațiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ◊ Expr. A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea. 5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc. ◊ Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji; fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [Var.: (înv. și pop.) umpleá vb. II, î́mple vb. III] – Lat. implere.
UMPLEÁ vb. II v. umple.
UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple.
Î́MPLE vb. III v. umple.
ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. ◊ Expr. A-și umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți. (Refl. pas.) S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum. 2. Tranz. Fig. A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație). ◊ Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat). 4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spațiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ◊ Expr. A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea. 5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc. ◊ Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu o substanță dăunătoare, murdară etc.; fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [Var.: (Înv. și pop.) umpleá vb. II, împle vb. III] – Lat. implere.
UMPLEÁ vb. II. v. umple.[1]
UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple.
ÎMPLEÁ vb. II v. umple.
ÚMPLE, úmplu, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la recipiente sau la cavități) A face să fie plin (mai ales cu un lichid), a băga înăuntru (pînă la gură); p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. Cotrobăia prin cazan și își umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU, O. VI 169. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Prin analogie cu o cavitate) S-au dus amîndoi, și ea și-a umplut brațele cu ramuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 102. ◊ Fig. Stelele umpleau văzduhul. SADOVEANU, O. III 398. Umplea capul bietului băiat cu toate fleacurile. VLAHUȚĂ. N. 15. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A-și umple burta (sau pîntecele) = a se îndopa cu mîncare. A-și umple buzunarele = a cîștiga bani mulți. A umple paharul = a pricinui cuiva un neajuns care întrece ceea ce poate el suporta; a pune vîrf. Incidentul de sus venise numai să umple paharul. C. PETRESCU, Î. II 149. Gara... cu înghesuiala unor oameni grăbiți și brutali venea numai bine să umple paharul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. (Refl..) A i se umple cuiva ochii de lacrimi = a începe să plîngă, a avea ochii umezi. Moșneagul, cînd a văzut-o, i s-a umplut ochii de lacrimi de bucurie. CREANGĂ, P. 291. Ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor. EMINESCU, N. 5. Copila se sculă în picioare de mînie și ochii i se umplură de lacrimi. ALECSANDRI, O. P. 223. (Tranz., inversînd raportul dintre părțile propoziției) Lacrimile îi umplură ochii. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ Refl. (Poetic) Luna se înălțase, nouri treceau pe deasupra ei umplîndu-se de lumină vînătă. SADOVEANU, O. VI 15. În fața noastră soarele apune, valea se umple de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. 179. 2. Fig. A copleși pe cineva, a face că cineva să se simtă cuprins sau apăsat (de un sentiment, de o senzație etc.). Grăbind spre han, Vitoria simțea cum o umplu gînduri și hotărîri nebiruite. SADOVEANU, B. 85. Am să-ți spun o veste care a să te umple de bucurie. NEGRUZZI, S. I 18. Ochii tăi cei negrișori umple-mi trupul de fiori. jJARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. ◊ Expr. A umple pe cineva de sperieți = a îngrozi. Apoi dă, mamă! vezi, i-a umplut de spărieți. CREANGĂ, P. 28. ◊ Refl. I se umplea inima de mîndrie. ISPIRESCU, L. 39. Cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265. 3. A (mai) adăuga apă (sau alt lichid) pentru a face să fiarbă mîncarea. Să ai grijă, bătrîno, să mai umpli oala cu fasole. STĂNOIU, C. I 66. ◊ Expr. A umple borș = a pune la fermentat tărîțe amestecate cu apă și cu maia, pentru a obține borșul cu care se prepară anumite mîncări. Lelița cu șorțul roș Nu știe să umple borș. POP. (Regional) A umple flori = a pune la macerat flori sau frunze, turnînd peste ele apă caldă, pentru a prepara anumite vopsele. ♦ A introduce într-un înveliș (de aluat, de anumite legume etc.) un preparat culinar (pentru a pregăti anumite mîncări). Nu știu cum îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă; nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jaratic. CREANGĂ, A. 77. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid dulce sau aromat. Cocoșei de zahăr umpluți cu sirop. I. BOTEZ, ȘC. 86. 4. A răspîndi (mirosuri, parfumuri) într-un spațiu, într-o încăpere. Cind bate vîntul din jos, Umple casa de miros. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. (În forma împle) Busuioc și mint’ uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. id. ib. 85. ◊ Refl. Se umplu locul de un miros așa de frumos. ISPIRESCU, L. 39. ♦ (Despre sunete, zgomote sau despre un izvor de sunete) A cuprinde, a învălui un loc, un spațiu. Bocetele umplură văzduhul, clopotele umplură zările cu jalea lor. SADOVEANU, O. I 258. Statu- Palmă clătinat Umple lunca de-un lung vaier. ALECSANDRI, P. A. 188. ◊ Expr. A ample satul (lumea sau, rar, urechile lumii) = a răspîndi un zvon, o știre, o veste. A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o săgeată boldul de aur din vîrful cortului sultanului Albu. DELAVRANCEA, O. II 99. 5. (De obicei hiperbolic) A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere sau (prin restricție) un cadru. Oastea umplu ograda și toate ulițele din jur pînă la mari depărtări. SADOVEANU, O. VII 155. Căpitanul umplu așa, fără veste... ușa salonului plin de lume cu persoana sa bărboasă. HOGAȘ, H. 78. De dragostea unei regine frumoase, Umplut-ai pămîntul de oase! COȘBUC, P. II 194. ◊ (Poetic) Din cînd în cînd se uita la norii care umpleau cerul spre apus, rotunzi și trandafirii ca niște meri înfloriți, plutind fără trunchi în văzduh. DUMITRIU, N. 118. Nouri de jăratec și aur umpleau cu oștirile lor ceriul. EMINESCU, N. 48. ◊ Refl. S-a umplut Țara Moldovei de doamne și domnițe. SADOVEANU, F. J. 493. Din frunza care cade se umple-n mai cîmpia. EFTIMIU, Î. 180. Se umple ograda și livada moșneagului... de cirezi de vite. CREANGĂ, P. 68. (Poetic) Noaptea se umpluse de fulgere, ca un pumn de întuneric, în care roiesc mereu scînteile unui amnar. MIHALE, O. 507. Răsăritul se umplea de flacări. SADOVEANU, O. I 438. Aicea, p-aste ziduri, în liniște senină, Privesc cum orizontul se umple de făclii. ALEXANDRESCU, P. 23. ♦ A acoperi cu scrisul o hîrtie, un caiet etc. Numărul hîrtiilor umplute cu povești și însemnări sporește în chip vertiginos pe masa de brad. CĂLINESCU, E. 252. 6. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd materia, obiectul în discuție) A acoperi (pe cineva sau ceva) cu o substanță neplăcută, murdară, dăunătoare (v. mînji); fig. a contamina, a molipsi. Didesubtul scării [teatrului] este o boltă supt care butcile trec, pentru ca cei ce se scobor să nu fie umpluți de ploaie.KOGĂLNICEANU, S. 89. ◊ Expr. A umple pe cineva (sau, refl., a se umple) de bogdaproste v. bogdaproste. A umple (pe cineva sau, refl., a se umple) de brînză (sau de procopseală), se spune, ironic, despre cineva care n-a reușit într-o acțiune. Îl furase somnul cu fluierul în gură și merele pieriseră. – Ne-ai umplut de brînză și tu, îi zise tat-său. VISSARION, B. 13. De procopseală văz că mă umpluși. PANN, P. V. III 80. 7. (Rar) A face să fie complet, a completa; a împlini. [Rada] de-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri. COȘBUC, P. I 95. – Variante: umpleá (SADOVEANU, O. VI 226), (regional) împleá vb. II, î́mple vb. III.
UMPLEÁ vb. II v. umple.
UMPLÚT1 s. n. Acțiunea de a umple; umplere. La vranele acestora și la umplutul buților cu must erau alți flăcăi. CAMIL PETRESCU, O. II 290.
UMPLÚT2, -Ă, umpluți, -te, adj. (Popular, despre flori) Învolt. Draga mea rujă umplută, Ce urît te mai sărută? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176.
úmple (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleți, perf. s. 1 sg. umplúi; ger. umplấnd; part. umplút
umplút s. n.
úmple vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleți; part. umplút
umplút s. n.
ÚMPLE vb. 1. (înv.) a plini. (A ~ paharele.) 2. v. încărca. 3. v. înfunda. 4. v. astupa. 5. v. înțesa. 6. a (se) acoperi, a (se) încărca, (prin nordul Munt.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. v. păta. 8. v. acoperi. 9. v. podidi. 10. v. năpădi.
ÚMPLE vb. v. contagia, contamina, infecta, împlini, molipsi.
UMPLÚT s. umplere. (~ul ardeilor cu carne.)
UMPLÚT adj. v. plin.
A umple ≠ a deșerta, a goli
úmple (-lu, -út), vb.1. A face un obiect să fie plin. – 2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. – 3. A împlini. – 4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. – 5. A molipsi. – Var. umplea, înv. împle(a) și der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1807; REW 4310), cf. vegl. emplar, it. empiere, prov., fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca și în cazul lui umfla, trecerea lui in- › un- poate fi anterioară rom., cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de conjug. este modern și pare să se generalize în tendința actuală. – Der. umplutură, s. f. (ceea ce servește pentru a umple).
A ÚMPLE úmplu tranz. 1) (recipiente, încăperi, suprafețe etc.) A face să fie plin (până la limită). ~ borcanul cu apă. ~ odaia cu miros neplăcut.A(-și) ~ buzunarele a câștiga bani mulți, de obicei în mod ilicit. A(-și) ~ burta (sau pântecele) a mânca prea mult. 2) (învelișuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducând înăuntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o rață cu hrișcă.~ borș a pune la fermentat tărâțe amestecate cu huște și apă clocotită. 3) A face să se umple. /<lat. implere
A SE ÚMPLE mă úmplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepoziția de) A se acoperi parțial sau peste tot. ~ tot de grăsime. ~ de cornuți. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciudă. ~ de bucurie. /<lat. implere
împleà v. V. umplea.
umpleà v. 1. a face plin: a umplea un sac; 2. a scrie pe un loc alb: a umplea o coală; 3. a mânji: l’a umplut cu noroiu. [Lat. IMPLERE].
umplut a. care e plin cu ceva.
î́mplu, V. umplu.
úmplu și (nord) î́mplu, -út, a -eá v. tr. (lat. im-plére, pg. encher; it. [d. *implire] empire, pv. cat. umplir, fr. emplir, sp. enchir. – El umple; să umple [îld. să *umplă]; umple! nu umplea!). V. cumplit). Fac plin: a umplea un sac cu făină, un butoĭ cu vin, un vagon cu soldațĭ, o pagină cu cuvinte, am umplut patru paginĭ scriind. Mînjesc, murdăresc: m’am umplut de făină ridicînd sacu.
umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-.
umple vb. v. CONTAGIA. CONTAMINA. INFECTA. ÎMPLINI. MOLIPSI.
UMPLE vb. 1. (înv.) a plini. (A ~ paharele.) 2. a încărca, (Transilv.) a tecărui. (A ~ carul cu fîn.) 3. a îndopa, a înfunda. (A ~ soba cu lemne.) 4. a astupa. (A ~ o gaură, un șanț.) 5. a (se) împînzi, a (se) înțesa, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de lume.) 6. a (se) acoperi, a (se) încărca, (prin nordul Munt.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. a (se) mînji, a (se) murdări, a (se) păta. (S-a ~ de noroi, de cerneală.) 8. a acoperi, a scălda. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 9. a năpădi, a podidi, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sîngele.) 10. a copleși, a covîrși, a năpădi, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.)
UMPLUT s. umplere. (~ ardeilor cu carne.)
UMPLUT adj. încărcat, plin, (Transilv.) tecăruit. (Pivniță ~ cu lemne.)
a o da la umplut expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
a o umple de sânge expr. 1. (în fotbal) a rata înscrierea unui gol. 2. (în alte sporturi pe echipe) a rata o fază de atac.
a se da umplută expr. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.
a umple chiseaua (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.
a umple de bogdaproste expr. (pop.) a certa cu asprime.
a umple de borș (pe cineva) expr. a bate (pe cineva) până la sângerare.
a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate.
umple, umplu v. t. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

umplut dex

Intrare: umple
umple verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
împlea verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
umplea conjugarea a VIII-a grupa a II-a verb
împle verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: umplut (umplere)
umplut 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: umplut (adj.)
umplut 1 adj. adjectiv